O diversiune: arestarea lui Miron Cozma

Pentru a se vedea ca momentul se inscrie in logica unei justitii eliberate, in fine, de sub presiunile politicului, era nevoie de o noua condamnare a lui Miron Cozma.

Miercuri, 28 septembrie 2005, am putut urmari un nou episod din amestecul de telenovela latino-americana si literatura scrisa de Caragiale care e viata publica romaneasca.

Episodul s-a numit arestarea lui Miron Cozma.

Curtea de Casatie si Justitie l-a condamnat pe Miron Cozma la 10 ani de inchisoare pentru mineriada din 1999. Acuzatia: subminarea puterii de stat. Consecinta a deciziei: numitul urma sa fie arestat. Si-a fost arestat. In direct si la ora de varf, dupa ce tinuse o conferinta de presa la Otopeni, pentru a denunta ceea ce el a numit "o decizie politica".

Miron Cozma a fost eliberat cu ceva timp in urma, dupa o sedere de 7 ani si 8 luni la inchisoare. Pentru cineva care a apucat sa traiasca fie si o zi in libertate, dupa ani de puscarie, o arestare e ca o lovitura de baros administrata personalitatii. Practic, omul se prabuseste.

Miron Cozma nu trada nimic din simptomele ditamai omului ajuns clatita. Dimpotriva, era vesel nevoie mare si vioi ca un cintezoi. Televiziunile l-au surprins si l-au difuzat sarutandu-si indelung iubita, coborand din automobilul luxos si oferindu-se binedispus politistilor, fericiti si ei ca sunt dati la televizor.

Vor spune unii ca bunastarea sufleteasca a lui Miron Cozma se intemeiaza pe constiinta ca va sta la puscarie maximum doua-trei saptamani. Sa aiba dreptate?

Nici vorba.

Tarasenia de miercuri seara e de la un capat la altul un montaj literar-artistic, regizat de Regimul Basescu pentru a-l folosi pe Miron Cozma in rezolvarea propriilor interese. Un montaj literar-artistic ticluit cu stiinta si complicitatea celui care si-a zis Luceafarul Huilei.

Daca n-ar fi asa, Miron Cozma n-ar fi fost arestat in prezenta tuturor televiziunilor, prevenite de catre autoritati. Mai mult, daca n-ar fi asa, Miron Cozma n-ar fi fost arestat.

Era insa nevoie de acest spectacol tv pentru ca natiunea sa stie ca scoaterea lui Miron Cozma din puscarie, petrecuta cu ceva timp in urma, n-a fost opera cuplului Basescu-Macovei, ci efectul atotputerniciei statului de drept in Romania.

Dupa fanfaronada eliberarii lui Miron Cozma, talibanii regimului Basescu au bombanit nitel. Pentru a se vedea ca momentul se inscrie in logica unei justitii eliberate, in fine, de sub presiunile politicului, era nevoie de o noua condamnare a lui Miron Cozma. Una insa astfel aranjata, incat fostul lider al mineriadelor sa fie liber si nevatamat dupa doua-trei saptamani. Odata incheiata comedia intitulata Justitia Monicai Macovei nu iarta, a venit piesa Politia lui Vasile Blaga nu iarta nici ea. De cum s-a dat sentinta, s-a si pus in miscare. Cu toate televiziunile dupa ea!

Regimul Basescu a vrut astfel sa inlature orice suspiciune privind un posibil targ cu autorul mineriadelor postdecembriste.

Nu numai pentru a nu-si tulbura electoratul taliban, ci si pentru a-l putea folosi pe Miron Cozma in relansarea campaniei impotriva lui Ion Iliescu. La conferinta de presa, Miron Cozma n-a scapat prilejul de a lansa o sageata otravitoare in directia lui Ion Iliescu.

A fost doar Prefata. Prefata dezvaluirilor sale (dupa ce va fi eliberat) impotriva lui Ion Iliescu.

Structurile denuntate de Emil Constantinescu intr-o emisiune tv ca sustinand din umbra regimul Basescu au realizat, nu fara surprindere, ca Ion Iliescu nu s-a prabusit sub loviturile campaniei marsave din iunie 2005. S-a socotit ca e nevoie de un nou val de lovituri.

Lovituri calculate ca eficiente, gratie si dezvaluirilor pe care le va face Miron Cozma. In schimbul libertatii de care se va bucura nu peste putin timp.

C-asa-i in Targul politicii romanesti postdecembriste!