● Unul din fotoreporterii "oficiali" de odinioara, care avea laboratorul in Casa Scanteii, mi-a aratat, cu aerul melancolic al omului care a trait cateva clipe de gratie in meserie, dar care a si ratat multe, un album cu marii mahari ai lumii comuniste in situatii, sa le zicem, neconventionale sau mai mult decat particulare. Cum ar fi coana Leana scarpinandu-se in fund sau Ceausescu scobindu-se cu toata nadejdea in nas. Intr-una din imagini se vede cum o fost ministreasa a culturii, bigota si bondoaca, se agita sa desparta cu un betigas doi caini incarligati exact in mijlocul aleii din dreapta statuii lui Lenin. In alta poza, aceleiasi culturnice cu picioare scurte si dosul monumental soferul ii potriveste un scaunel in fata, ca sa se poata catara in masina de teren. Fatalitatea imbraca o multime de forme si dezbraca altele, Sinistra culturii cu secundul ei si cu soferul lor alcatuiau un trio onomastic pe care era indecent sa-l pronunti. Ceva de genul Dadea, Bulea si Sulea.
● Am cunoscut un tanar cu o minte ce promitea mult, dar care i s-a blocat ireversibil la treizeci si cinci de ani. Maica-sa il nascuse pe cand era inca eleva in ultima clasa de liceu, intr-un climat familial ostil si de culpa. O sedusese un actor la moda, care nu numai ca nu a vrut sa-si recunosca fiul, dar a raspandit abjectia cum ca fata il concepuse de fapt cu un coleg, un cabotin de la estrada si alcoolic pe deasupra, cu un nume rau chiar si in lumea de jos a profesiei. Cum se intampla adesea cu copiii nedoriti, legenda urata a avut prioritate si cu toate ca baiatul ii seamana aratosului sau tata, "ramas" in Franta, numele alcoolicului a fost pomenit frecvent si cu dinadins. Cauza definea perfect lumea in care refuzatul crestea si se forma ca intelectual cu viitor: era mai frumos si mai destept decat fratii sai nascuti "legal". Forma de alienare pe care a facut-o "copilul din flori" era una ce nu reclama neaparat o supraveghere medicala: s-a indepartat definitiv de familie. Cand ai lui reuseau sa-l contacteze era mut. Si, la un moment dat, a disparut. O vreme s-a crezut ca e mort. A preferat anonimatul unei vieti impovarate de invidie, ranchiuna si ingratitudine. Sihastrii sunt printre noi.
● Una din cele mai ciudate povesti de dragoste e aceea cu fata care la prima intalnire a venit trei ceasuri mai tarziu decat era convenit si baiatul care a asteptat-o trei ore. Inca nu-mi dau seama care e intelesul acestei istorii, daca e comedie sau ceva grav si important, deasupra puterii mele de a defini devotamentul, rabdarea, afectivitatea. "Sfertul academic", intr-un cuplu pe cale de a se constitui pe o viata, e o unitate de masura a asteptarii mai potrivita cu cei pentru care timpul n-are traire.