O formă de sihăstrie

● Unul din fotoreporterii "oficiali" de odinioara, care avea laboratorul in Casa Scanteii, mi-a aratat, cu aerul melancolic al omului care a trait cateva clipe de gratie in me­se­rie, dar care a si ratat multe, un album cu marii mahari ai lumii co­muniste in situatii, sa le zicem, neconventionale sau mai mult de­cat particulare. Cum ar fi coana Leana scarpinandu-se in fund sau Ceausescu scobindu-se cu toata na­dejdea in nas. Intr-una din ima­gini se vede cum o fost ministreasa a culturii, bigota si bondoaca, se agi­ta sa desparta cu un betigas doi caini incarligati exact in mijlocul aleii din dreapta statuii lui Lenin. In alta poza, aceleiasi culturnice cu picioare scurte si dosul monumental soferul ii potriveste un sca­u­n­el in fata, ca sa se poata catara in ma­sina de teren. Fatalitatea im­bra­ca o multime de forme si dez­bra­ca altele, Sinistra culturii cu se­cundul ei si cu soferul lor alcatuiau un trio onomastic pe care era indecent sa-l pronunti. Ceva de genul Dadea, Bulea si Sulea.

● Am cu­noscut un tanar cu o minte ce pro­mitea mult, dar care i s-a blocat ire­ver­sibil la treizeci si cinci de ani. Maica-sa il nascuse pe cand era inca eleva in ultima clasa de liceu, intr-un climat fami­lial ostil si de cul­pa. O sedusese un actor la mo­da, care nu numai ca nu a vrut sa-si recunosca fiul, dar a raspandit ab­jectia cum ca fata il concepuse de fapt cu un coleg, un cabotin de la estrada si alcoolic pe deasupra, cu un nume rau chiar si in lumea de jos a profesiei. Cum se intampla ade­sea cu copiii nedoriti, legenda ura­ta a avut prioritate si cu toate ca ba­iatul ii seamana aratosului sau tata, "ramas" in Franta, numele alco­olicului a fost pomenit frecvent si cu dinadins. Cauza definea perfect lumea in care refuzatul crestea si se forma ca intelectual cu viitor: era mai frumos si mai destept decat fratii sai nascuti "legal". Forma de ali­e­nare pe care a facut-o "copilul din flori" era una ce nu reclama nea­pa­rat o supraveghere medicala: s-a indepartat definitiv de familie. Cand ai lui reuseau sa-l contacteze era mut. Si, la un moment dat, a disparut. O vreme s-a crezut ca e mort. A preferat anonimatul unei vieti impovarate de invidie, ran­chiu­na si ingratitudine. Sihastrii sunt printre noi.

● Una din cele mai ciudate povesti de dragoste e aceea cu fata care la prima intalnire a venit trei ceasuri mai tarziu decat era convenit si baiatul care a asteptat-o trei ore. Inca nu-mi dau sea­ma care e in­te­lesul acestei istorii, daca e comedie sau ceva grav si im­portant, deasupra puterii mele de a defini devotamentul, rabdarea, afec­tivitatea. "Sfertul academic", intr-un cuplu pe cale de a se constitui pe o viata, e o unitate de ma­sura a asteptarii mai potrivita cu cei pentru care timpul n-are traire.