Olimpici si fotbalisti

Jocurile Olimpice de la Atena ne-au demonstrat ca suntem un popor talentat la sport. Ne batem de la egal la egal cu marile puteri ale lumii, cu marile puteri economice adica, acolo unde investitiile in sport nici nu suporta comparatie cu ceea ce se intampla in Romania.

Sportivii nostri care au cucerit medalii la Atena ne-au dat satisfactia de a mai trai mandria de a fi roman, mandrie altfel pe cale de disparitie la inceputul noului secol. Gimnastica feminina a fost pentru a nu stiu cata oara ambasadoarea performantei pentru Romania.

Cred ca am devenit cunoscuti in lume prin gimnastica romaneasca, asa cum n-am reusit prin altceva.

De la Nadia incoace, fabrica de campioni olimpici, fabrica de aur a Romaniei, asa cum este cunoscuta echipa nationala de gimnastica feminina, a devenit si fabrica noastra de imagine pozitiva. Pacat ca interesul nostru pentru gimnastica exista doar la marile competitii.

Ne meritam soarta adulandu-i pe fotbalisti, care nu merita absolut deloc investitia, increderea si interesul nostru. Gagici, masini, fite, case, cam asta arata fotbalistii nostri in ultimii ani, iar cand vine vorba de performante avem parte de "silenzio stampa". Despre tatuajele lui Mutu, de exemplu, s-a scris pana la Olimpiada de la Atena de 100 (o suta) de ori mai mult decat despre Catalina Ponor.

Cred ca intr-o buna masura suntem si noi vinovati, cei din presa, care am facut din fotbal si mai ales din fotbalisti ceea ce nu merita sa fie. E strigator la cer si, de ce sa n-o spunem, rusinos! Cred ca a venit vremea, luand exemplul Olimpiadei, sa ne invatam minte si sa tratam fotbalul si fotbalistii altfel decat pana acum.

Vreau sa ne intoarcem la frumusetea jocului si sa uitam de inelele din nas, urechi si burice, de milioanele de dolari cheltuite pe iahturi, masini sport si pipite!