Opinia publica, de la sant la mahala

De mult n-am vazut atata isterie ca la alegerile de la sfarsitul anului trecut. Tate, politicieni, analisti, neica-nimeni, ziaristi au inceput sa tremure ca la un semn pentru "ai nostri" imbratisand isteria ca pe o ultima forma de propaganda electorala. Obiectivitatea, echilibrul, profesionalismul, echidistanta au fost, pur si simplu, inlocuite cu isteria. Oameni cu un comportament civilizat pana la declansarea campaniei electorale si-au pus dintr-o data poalele-n cap, fiind de nerecunoscut, analisti care mimau independenta pana mai ieri de parca aveau gura taiata cu lama au inceput sa faca galerie, tipand ca din gura de sarpe, membri ai societatii civile, impartiali ca tot romanul, au pus la zid civilii "dintr-o anumita parte" a scenei politice.

Astfel, am asistat la o atmosfera de balci in care fachiri de carton, jucatori de alba-neagra, circari de profesie, oameni cu fata de bou, cersetori, samsari si pupincuristi au oferit un spectacol total. Total dezgustator vreau sa spun, un spectacol imbracat in haine de isterie de care trebuie sa le fi fost rusine deopotriva invinsilor si invingatorilor.

Ca si atunci cand vreo criza oarecare strabate curbura arcului carpatic de i se vad piciorusele de lut, Romania si-a mai aratat inca o data fragilitatea democratiei cu ocazia alegerilor de la sfarsitul anului trecut. Daca institutiile statului s-au dovedit de-atatea ori in momentele de criza ca fiind inexistente, m-am asteptat ca tot ceea ce inseamna "opinia publica" sa fie la polul opus. M-am inselat amarnic!

"Opinia publica" se afla pe undeva pe drumul dintre sant si "mahala", drumul tranzitiei noastre fara capat si fara capatai. Cred ca alegerile care au trecut au dovedit acest lucru cu prisosinta. Si mai cred ca este de datoria noilor alesi sa schimbe aceasta stare de lucruri care poate deveni dramatica in momentele de criza, de tensiune, asa cum au fost si alegerile din noiembrie-decembrie 2004.