Parlament fara iesire

Lupta pentru presedintia celor doua Camere ale Parlamentului este dura. O lupta de uzura in acelasi timp, o lupta care macina in fiecare zi la credibilitatea acestei institutii fundamentale pentru democratia noastra de tranzitie. Toata aceasta batalie oarba isi are sursa in rezultatul alegerilor parlamentare de anul trecut. Majoritatea fragila a fost obtinuta artificial printr-o "smecherie democratica" a presedintelui Romaniei, iar nu prin rezultatul alegerilor, prin votul cetatenilor. Aceasta este cauza principala prin care partidele aflate la guvernare nu vor putea controla niciodata cu adevarat Parlamentul. Si de aici razboiul pe viata si pe moarte din Senat si Camera Deputatilor pe sefia celor doua Camere. Este motivul pentru care Traian Basescu avea dreptate sa ceara alegeri anticipate, intuind lupta de gherila care se va duce in Parlament. Numai ca atat cei ajunsi la putere, dar si cei din opozitie, prin ministrii si parlamentarii lor, au facut eforturi disperate ca acest lucru sa nu se intample.

Primul-ministru s-a jucat chiar de-a demisia pentru a nu se ajunge la anticipate. Cert este ca, vazand spectacolul jalnic din Parlament, in primul rand a avut si are de pierdut Romania de pe urma formarii acestei majoritati fragile si nefiresti! Schimbarea celor doi presedinti de Camera nu va schimba nimic. Dar chiar nimic, ceea ce arata ca obiectivul principal al celor aflati imoral la putere este chiar puterea, si nimic altceva. Prioritatea numarul unu a Aliantei si Coalitiei in cele din urma a fost si ramane schimbarea celor doi, inainte de rezolvarea problemelor cauzate de inundatii si chiar inainte de calendarul integrarii europene. Opozitia, in acelasi timp, se cramponeaza nepermis de mult de cele doua functii care, odata pierdute, asa cum spuneam, nu rezolva problema Parlamentului si a Romaniei in acelasi timp. Cred ca demisia celor doi, Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase, ar fi un act de onoare care, in cele din urma, ar arata starea de fapt, cateaua majoritatii e moarta in cotet. Pe de alta parte, ploaia de motiuni depusa de opozitie la concurenta cu ploaia de afara nu face altceva decat sa demonetizeze o initiativa parlamentara importanta. O sa trebuiasca sa treaca mult timp pana cand o motiune de cenzura sa mai insemne ceva in Parlamentul Romaniei si ca sa fie luata in serios de electoratul roman, atat timp cat ea e folosita de cand a inceput aceasta sesiune parlamentara ca tragere de timp. Rezolvarea acestei situatii care pare fara iesire cred ca se va face pana la urma fie prin alegeri anticipate, fie prin formarea unei alte majoritati. Cat despre votul prin corespondenta, seamana cu aratarea muschilor si a dispretului totodata de cei care nici macar n-au castigat alegerile. Daca n-ar fi fost Traian Basescu, acum stateau cuminti in bancile opozitiei si-si trimiteau SMS-uri pe telefonul mobil, jucandu-se de-a votul prin corespondenta!