"Porcii, maaa!"

Faptul ca Bush si nevasta-sa si-au mutat fundurile - cum bine zicea disperatul primar al New Orleansului - de la Casa Alba sau de la domiciliu devine stirea numarul unu a lumii. «Vreau sa beau un sprit de ziua mea pe podul de la Maracineni!» - perora presedintele roman Basescu, insotindu-si spusa cu binecunoscutul si insultatorul «ha, ha, ha» intr-una din cele n deplasari cu elicopterul la Buzau. Vreau sa vin aici peste doi ani si sa gasesc un oras american infloritor, glasuia, in a doua vizita istorica in sudul american, presedintele Bush. Cu o fata - iertati-ma - de handicapat vesel. Imagini, propaganda, fite de curve politice pe ecran, comenteaza un amic. Nici o tresarire de suferinta reala. Doar fard politic.

Cronica mancarime de limba a presedintelui George W. Bush l-a impins in mai putin de 24 de ore la doua declaratii contradictorii care, anulandu-se reciproc, devin aproape tembele. Catastrofa naturala din sudul Americii, pe care masuratorii cu sublerul ai tragediilor au asezat-o pe locul intai intr-o ierarhie americana a prapadului, n-a asternut cuvenita sobrietate pe chipul locatarului de la Casa Alba, asa cum s-ar fi cuvenit. El a dat fuga in fata tele-videocamerelor si a spus ca Statele Unite asteapta ajutoare si bani de oriunde din lume, orice dar fiind binevenit. Razgandindu-se pe traseu, Bush a facut o pirueta pe calcaie si, cu aerul lui de smecher, pe care si-l exhiba ciclic, a decretat ca America e prea puternica pentru a sta la mila cuiva. Asa ca binevoitorii sa-si tina gologanii in portofel. In tot acest timp, la New Orleans continuau sa moara, in ape si sub daramaturi, sute si mii de oameni. Forta de reactie rapida a Americii s-a miscat ca melcul. Ieri, multe din televiziunile globului si-au intrerupt emisiunile curente pentru a viziona in direct dosul presedintelui american si popoul rotund al doamnei Bush, imbracata in deux-pieces mov, cam prea mulat pe corp pentru o doamna care nu mai are de mult varsta junetii, urcand scara avionului prezidential. Presedintele, comenta un tele-american, a renuntat "chiar la un discurs" pe care trebuia sa-l glasuiasca de ziua muncii, pentru a vizita, a doua oara, sinistratii. Mai, fir-ar sa fie! Aceeasi imagine cu coborarea celor doi pe scara avionului ne arata un presedinte resapat vestimentar, cu o bluza proletara cu patratele, si o doamna Bush mai modestuta, in pulover. Nu-i greu sa intelegi ca pe durata zborului spre Texas cei doi au vanturat uriasa garderoba din aeronava, culegand niste toale mai potrivite tragediei. Doar zambetele (excesive ale doamnei Bush) si fluturatul din maini al amandurora au ramas, si la urcare, si la coborare, aceleasi, de parca mergeau la o taiere de panglica. Am intarziat asupra acestor secvente care iau, in bicisnicia deprinderilor media, fata adevaratului eveniment, cel tragic, cel cutremurator. Avem in fata amploarea unei anomalii media. Faptul ca Bush si nevasta-sa si-au mutat fundurile - cum bine zicea disperatul primar al New Orleansului - de la Casa Alba sau de la domiciliu, devine stirea numarul unu a lumii. "Vreau sa beau un sprit de ziua mea pe podul de la Maracineni!" - perora presedintele roman Basescu, insotindu-si spusa cu binecunoscutul si insultatorul "ha, ha, ha" intr-una din cele n deplasari cu elicopterul la Buzau. "Vreau sa vin aici peste doi ani si sa gasesc un oras american infloritor", glasuia, in a doua vizita istorica in sudul american, presedintele Bush. Cu o fata - iertati-ma - de handicapat vesel. Imagini, propaganda, fite de curve politice pe ecran, comenteaza un amic. Nici o tresarire de suferinta reala. Doar fard politic. In tot acest timp, o batrana implora prin telefon luni, si marti, si miercuri, si joi sa fie salvata, dar nimeni nu s-a grabit sa vina. A venit mai iute moartea. Numarul mortilor s-ar putea ridica, este o evaluare, la circa 10.000. Mai multi decat mor intr-un razboi. "Aici nimeni nu mai iubeste pe nimeni", comenteaza inspaimantata o reporterita de la Bucuresti, sosita in orasul care a indumnezeit jazz-ul. New Orleans este acum un cimitir prin care alearga sobolani pradatori. La Focsani, un secretar de primarie, pe care l-as numi criminal de razboi, a furat conservele sinistratilor. In America, bande inarmate cotrobaie prin cavourile din New Orleans, care ieri erau case vii.

Pe deasupra satelor inundate din Moldova au trecut elicoptere politice care au desenat un fum de promisiuni electorale pe cer. Pe pamant nu s-a facut nimic sau aproape nimic. Cei sortiti mortii au continuat sa moara, cei sortiti pribegiei au continuat sa pribegeasca. America, fireste, va renaste. Mai iute decat satele Romaniei. Aici e mai greu, aici mocirla e mai adanca. Cand scriu aceste randuri sunt inca in satul meu - Sangeru din Prahova. Noaptea, pe dealuri, langa peticele de porumb, taranii aprind focuri menite sa sperie mistretii. E o invazie nocturna de salbaticiuni care prapadesc putina recolta ramasa. "Porcii, maaa!!", striga unul de pe Jariste. Dinspre Padurea Pietrei raspund alte voci: "Porcii, maaa!!". In noapte, strigatul pare tasnit din timpi imemoriali, din caverne, cand omul nu se putea apara in fata jivinelor.