În România, preţul pâinii a fost mult timp unul politic. Este specif ic ţărilor sărace să menţină un control asupra preţurilor de primă necesitate ale căror variaţii cu efect social declanşează de multe ori reacţii de necontrolat ale mulţimii. Dan Voiculescu a sesizat impactul social al preţurilor la alimentele de bază şi s-a zbătut, prin efort politic, să convingă Guvernul şi Parlamentul să reducă TVA. A reuşit, după zece ani, ca ideea să aibă o exprimare în decizia executivă.
Pentru o ţară în care peste 30% din populaţie trăieşte la limita sărăciei, a uita lecţiile istoriei ar duce la o mare eroare de decizie. O franzelă va rămâne, chiar şi supusă unei diete de gramaj, pentru mult timp sub un leu.
Cu o populaţie majoritar urbană, pe lângă pâine, preţu¬rile diferitelor forme de energiei, încep să aibă şi ele un caracter social. Încălzirea este subvenţionată, energia electrică pentru consumatorii casnici se afla sub protecţia preţurilor reglementate, la fel şi gazul natural.
În ultimele săptămâni, liberalizarea preţului gazelor pentru consumatorii casnici şi din centralele de energie termică a stat în centrul unor discuţii încrâncenate cu delegaţia FMI. Problema rămăsese în suspensie încă din toamna trecută, Guvernul Ponta propunând un grafic prelungit până în 2021, pentru liberalizarea completă a preţului la gaze pentru populaţie. Acum există o propunere concretă a Ministerului Energiei. O isterie în dezbaterea publică încearcă să deturneze subiectul spre o scumpire a gazelor din cauza importurilor din Rusia şi a exporturilor permise companiei Petrom. Problema este, evident, în altă parte.