Proprietate tolerata, interese de grup garantate

Statul roman incearca sa-i despagubeasca pe cei carora le-au fost confiscate proprietatile cu active purtatoare de risc

Daca ne uitam pe harta economica a lumii, exista delimitari clare intre tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare. O deosebire importanta rezida din modul in care economiile restrictioneaza sau incurajeaza piata libera. Intrebarea care se pune este de ce unele tari nu pot trece de la stadiul de economie in curs de dezvoltare la cel de economie dezvoltata, mai precis spus, capitalista.

Studiile arata ca principala diferenta e data de faptul ca economiile care restrictioneaza fortele pietei nu creeaza capital. Capitalul este acela care creste productivitatea muncii si multiplica averea unei natiuni. Si, mult mai important, reprezinta singurul lucru pe care, deocamdata, tarile sarace nu-l pot produce singure, in ciuda faptului ca actorii din viata economica sunt angajati in activitati similare celor dintr-o economie capitalista. Paradoxal insa in tarile sarace rata de economisire este mult mai mare decat in cele dezvoltate. De ce lipseste totusi capitalul? Fiindca aceste economii sunt detinute intr-un mod defectuos - case construite pe terenuri ale caror drepturi de proprietate nu sunt clare, companii ale caror pasive nu au definitii exacte. Iar, atunci cand drepturile de proprietate ale acestor active nu sunt bine definite, ele nu pot fi transformate in capital, nu pot fi tranzactionate decat intr-un cerc restrans, unde toti oamenii se cunosc intre ei, nu pot fi utilizate drept colateral pentru imprumuturi ori ca participatie intr-o investitie.

Dar se pare ca nu este de ajuns sa ai un drept de proprietate daca activul detinut se gaseste intr-o zona neinteresanta din punct de vedere comercial. In tarile unde piata imobiliara este supraincalzita, aceste drepturi de proprietate devin nepretuite si oamenii saraci - tinte. Banca Mondiala vorbeste de un asemenea caz in Cambodgia, unde 23.000 de persoane au fost stramutate fortat din centrul capitalei in suburbii, unde nu existau slujbe, si costul transportului pana in zona centrala le depasea posibilitatile. Asemenea abuzuri nu se pot produce fara implicarea unor oficiali corupti.

Parca seamana cu Romania anului 2007 situatia asta. Tribunalele sunt pline de fosti proprietari care incearca sa-si redobandeasca activele nationalizate. Industria romaneasca e construita pe terenuri ale caror drepturi de proprietate se disputa in fata judecatorilor de la Bucuresti si Strasbourg. Si, pentru ca cercul vicios sa se inchida, statul roman incearca sa-i despagubeasca pe cei carora le-au fost confiscate proprietatile cu active purtatoare de risc. Toate acestea arata ca Romania nu este gata sa creeze capital propriu si de aceea importa.

Oricate definitii am folosi si oricate tari ne-ar recunoaste statutul de economie de piata functionala, nu o vom avea cu adevarat atata timp cat proprietatea nu va fi garantata si de facto, nu doar de jure. In tarile dezvoltate, fiecare bucatica de pamant, orice echipament sau cladire are un act de proprietate care este partea vizibila a unui proces ascuns, ce conecteaza aceste active la restul economiei. Pe baza acestor conexiuni, afacerile se fac printr-o simpla strangere de mana. Concluzia e clara: pana cand nu vom acorda proprietatii importanta pe care o merita, economia noastra reala va ramane decapitalizata si nu-si va putea atinge potentialul maxim.