Prostie deasă în liga lui Mitică

Fotbalul românesc nu poate alimenta la ora actuală un campionat cu mai mult de 12 echipe. Sunt convins de acest adevăr pe care l-am făcut public şi în ultimul articol semnat în Jurnalul. Mai ziceam că de la 12 la 18 (numărul de echipe înregimentate la ora actuală în prima divizie) este loc doar pentru proşti. Au fost prieteni care mi-au reproşat formularea cam dură. Între timp s-au răzgândit. Pentru că între timp s-au consumat jumătate din meciurile etapei a 5-a din campionatul pus la cale de internaţii în liga lui Mitică. Cinci meciuri care i-ar fi condamnat la depresie iremediabilă pe prietenii mei dacă aceştia nu s-ar fi salvat prin râs. Asta-i situaţia. Fotbalul ăsta ne-ar pune nervii pe moaţe dacă n-am găsi refugiu în umor.

Balul a fost deschis, ca un făcut, tocmai în Regie. Haltă mică şi mult prea răpciugoasă pentru ifosele fudulilor de la CFR. Cumpăna mureşanilor nu viza decât dimensiunile cele mai potrivite ale unui scor numai bun să pedepsească obrăznicia studenţilor de a promova în prima divizie. Dar, na, belea! Deşi n-a mai fluierat tendenţiosul Teo Crăciunescu, deşi clujenii au fost iertaţii lui Radu Petrescu atunci când le era mai greu, ei n-au reuşit să ia decât trei, trei goluri şi-o noapte bună. Cu vise pe dreapta şi speranţe pe spongi.

În aceeaşi zi şi în acelaşi cartier s-a jucat şi meciul Rapid - Bistriţa. Au câştigat, normal, gazdele. Pentru că ăştia sunt bani şi astea sunt echipele. Film cunoscut! Numai că în acest film în care porţia de umor involuntar era promisă doar de experimentaţii Şumudică şi Reghekampf s-a mai rătăcit şi Marius Avram. Dacă băieţaşul ăsta ar râde de câte ori îi vine, adică continuu, cred că ar fi mai simpatic. Seriozitatea, în schimb, îl cam schimonoseşte. Iar când mai este persecutat şi de o galerie cum este cea din Giuleşti, e gata. Numai bun să inunde terenul dacă n-ar avea în dotare pampărşi de calitate maximă. În aceste condiţii îţi este şi milă să-i mai reproşezi prestaţia jenantă. Un meci simpatic, chiar foarte simpatic, s-a jucat la Ploieşti. Între Astra şi Universitatea Craiova. Şi s-a terminat egal. Chiar foarte egal. Adică numărul golurilor marcate, câte două de fiecare echipă, a fost perfect egal cu numărul gafelor de mare valoare în urma cărora s-a marcat. Altfel spus, când despre reuşite nici nu poate fi vorba, scorul meciului poate fi făcut şi din gafe. Silviu Lung şi junior a reuşit una de mare efect şi frumoasă amintire. Cu un alt Silviu Lung şi la Kosice.

În fine, la Tg. Mureş, Dinamo a găsit sanatoriul numai bun pentru a-şi trata convalescenţa de după merituoasele sale eforturi europene, de după haiduciile de la Split. Nu ţin minte ca Tg. Mureş să fi încasat vreodată, în toată istoria sa divizionară, şase goluri. A făcut-o acum, parcă pentru a-i păcăli pe comentatorii naivi. Pe neşcolarizaţii care au băgat entuziasm în descrierea dezlănţuirii dinamoviste, care au băgat discursuri savante despre viagrarea atacului câinesc şi despre revenirea echipei lui Andone la forma care a consacrat-o. Să fim serioşi! Detenta dinamoviştilor e falsă. Dinamo s-a înălţat pe spinarea unor şchiopi. Dacă am în vedere faptul că a marcat până şi Marius Nicolae pot crede că Dinamo a avut în faţă o echipă incapabilă să stea în ghete. Şi atunci ajung la concluzia că nu avem nici măcar 12 echipe de primă divizie, că prostia este şi mai deasă în liga lui Mitică.