PSD – ameţeală în urma unui fals succes

Nu doar scorul, dar şi alte amănunte pun sub semnul întrebării teza victoriei care se cere sărbătorită şi nu a eşecului care presupune măsuri urgente.

Oficiosul prezidenţial Evenimentul zilei a tipărit recent un text intitulat: Ion Iliescu nu a reuşit să-l demită pe Vasile Dâncu. Potrivit celor scrise sub pălăria acestui titlu, Ion Iliescu ar fi deschis subiectul în faţa unui grup de lideri PSD înaintea şedinţei BNP de luni, 23 iunie 2008. Proza din ziarul muribund al Trustului Ringier, ţinut în viaţă de sfîrcurile şi bucile din tabloidele deschise în România de Famiglia de la Zürich, continuă prin a imagina unui Ion Iliescu vociferînd pe holurile sediului din Kisselef. Concluzia pare smulsă dintr-o telenovelă de Dîmboviţa: „În zadar, deoarece nimeni nu l-a susţinut“.

O gazetă serioasă indică în astfel de cazuri sursa. Amintind de faimoasele reportaje scrise de Caracudi pe o bancă din Cişmigiu, materialul din Oficiosul merită luat în serios doar pentru a dibui cine l-a susurat în urechile bucătăreselor de la Oficiosul. Judecînd după titlu şi după deznodămînt, susurătorul nu putea fi altul decît Vasile Dâncu, preferatul lui Traian Băsescu din PSD şi, urmare a acestui fapt, personajul pozitiv, Mitrea Cocor, al presei prezidenţiale.  
Adepţi ai gazetăriei de date exacte, n-avem ştire de vreun asemenea început de dezbatere serioasă în PSD în chestiunea rezultatelor obţinute la scrutinul pentru locale.
Şi nici n-ar fi posibilă o scînteie măcar de dezbatere.  

La nivelul conducerii PSD domneşte o euforie amintind de cea provocată de injecţia cu droguri. Liderii formaţiunii sînt convinşi şi încearcă să ne convingă că nu e nevoie de o analiză urmată de măsuri severe, în genul celor adoptate recent de Delegaţia Permanentă a PNL. Locul analizei l-ar putea lua foarte bine un chef sau, mă rog, o sîrbă, ca în finalul „Scrisorii pierdute“. Pentru că – zic liderii PSD – partidul a obţinut o victorie la scrutinul pentru locale. Şi nu numai ei zic, dar şi întreaga noastră presă de atitudini şi impresii.
S-ar cuveni însă să ne întrebăm:  
De unde şi pînă unde victorie?

La votul politic, cel pentru consilierii judeţeni, PSD a obţinut 32,44%. Pentru a vorbi despre o victorie şi – prin asta – pentru a refuza analiza severă, urmată de măsuri drastice, se cuvine a vedea criteriile de apreciere.
Am putea vorbi despre o victorie prin raportare la scrutinul din iunie 2004. În iunie 2004, PSD a obţinut 32,71%. Chiar dacă între cele două rezultate e o mică diferenţă, trebuie să amintim un adevăr:

În iunie 2004, PSD se afla la capătul a patru ani de guvernare. Care guvernare erodează. Iar în cazul celei a PSD, erodarea a fost mult mai mare, dacă ne gîndim la scandalurile de corupţie care au marcat-o.

În iunie 2008, PSD se află la capătul a patru ani de Opoziţie. O Opoziţie de Stînga la o guvernare de Dreapta, şi încă una ultraminoritară. Ar fi fost de aşteptat ca PSD să obţină un scor mult superior celui din 2004. A obţinut – din cîte se vede – unul sub cel din 2004.

Nu doar scorul, dar şi alte amănunte pun sub semnul întrebării teza victoriei, care se cere sărbătorită, şi nu a eşecului, ce presupune măsuri urgente. În 2004, scorul PSD de la votul politic din iunie trebuie raportat la cel înregistrat de al doilea partid clasat: PNL. Formaţiunea liberală a obţinut 15,99%. Aproape jumătate decît PSD. În 2008, partidul concurent, PD-L, s-a clasat înaintea PSD, cu 32,87%. La scrutinul parlamentar din 2008, PNL şi PD s-au prezentat într-o Alianţă, cu numele de D.A. Aceasta a obţinut 31,33% la Camera Deputaţilor şi 31,77%, la Senat, cu aproape 2% faţă de suma PNL-PD la locale. La toamnă, PSD are a se confrunta cu un singur partid, PD-L, care ar putea obţine un procentaj asemănător celui de la locale. Întîia oară după 1990, partidul întruchipînd Stînga are un singur partid (şi nu o alianţă) care-l concurează.

Nu trebuie omis, de asemenea, un alt amănunt. În iunie 2004, cînd a obţinut un procentaj de 12,79%, PD era o formaţiune de Stînga. Şi totuşi, în aceste condiţii, de împărţire a electoratului, PSD a obţinut 32,71%. La parlamentarele din acest an, PD-L se va prezenta ca un partid de Dreapta. În iunie 2008, deşi a împărţit electoratul cu PNL, PD-L a obţinut 32,87%. Cele două formaţiuni de Dreapta au un procentaj de 54,19%. Concurînd singur pe partea Stîngă, PSD s-a situat la nivelul de 32,44%. De precizat că în 2004, o altă formaţiune cu electorat de Stînga, PRM, a obţinut 8,10%. Anul acesta, partidul lui C.V. Tudor abia a smuls 1,07%. E limpede că voturile PRM n-au mers la PSD, ci la PD-L.
Vladimir Ilici Lenin şi-a intitulat un faimos articol: Ameţeală în urma succesului.
La PSD putem vorbi despre ameţeală în urma unor false succese.