Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion Besoiu filma acum multă vreme concomitent în două producţii cinematografice. Dimineaţa se trăgeau scenele în zona Ploieştiului, iar seara el trebuia să fugă ca a doua zi în zori să filmeze şi la Gura Humorului într-un film istoric. Zis şi făcut. După prânz, Besoiu a sărit într-un tren care l-a dus la Gura Humorului. Când a intrat la recepţia hotelului nici unul dintre colegii lui de distribuţie în filmul istoric nu se afla în hotel. A aflat că s-au retras pentru mâncare şi niscaiva băutură la grădina restaurantului de după colţ. S-a dus Besoiu să-i întâlnească, şi acolo era o masă mare în capul căreia trona maestrul Calboreanu. Se aflau la masă o mulţime de actori îndrăgiţi. Iar pe masă farfurii cu munţi de mititei, iar pe lângă masă o puzderie de sticle de bere dar şi de vin. Rupt de oboseală Besoiu n-a stat mult şi cerându-şi scuze a vrut să se retragă pentru somn.
A intrat în gura bărfitoare a colegilor „adevăratele staruri trebuie să doarmă 8 ore ca să aibă tenul frumos, d-aia pleacă Besoiu să se bage în pat”. Îl biciuiau cu miştouri ceilalţi actori. A doua zi se porneşte la filmările din curtea Mănăstirii Gura Humorului. În curte se aflau mulţi figuranţi jucând rolurile de ţărani, de răzeşi. De la balconul mănăstirii trebuia să li se adreseze Vodă Tomşa interpretat de Besoiu. Numai că necazul însemna un cer acoperit de nori. Regizorii şi operatorii pândeau un colţişor de senin ca să profite să tragă cadrele când era soarele pe cer. În timpul aşteptării, obosit de atâtea navete, Besoiu îşi repeta rolul, adică tirada adresată mulţimii. Se sparg norii şi regizorul începe să ţipe: „Repede, repede să filmăm!”. Vodă Tomşa trebuia să se adreseze mulţimii care revendica pământ şi vorbele lui trebuiau să sune aşa de la balconul mănăstirii: „Ridicaţi jalbă către Vodă!”
Numai că presat de graba filmărilor şi rupt de oboseală Besoiu a greşit vorbele şi a strigat către răzeşi: „Ţărani, ridicaţi halbă către Vodă!”. A tunat râsul uriaş al maestrului Calboreanu, cel obişnuit să strige în „Apus de soare” deviza poporului nostru „Moldova nu-i a mea, nu-i a voastră, ci a copiiilor copiilor voştri”. De astă dată, maestrul George Calboreanu se prăpădea de râs împreună cu ceilalţi actori strigându-i lui Besoiu: „Ioane, Ioane îţi este gândul la restaurantul de aseară de strigi halbă în loc de jalbă”.
Şi alte scene hazlii s-au petrecut în timpul filmărilor la producţiile istorice ale cinematografiei româneşti. În filmele istorice Sergiu Nicolaescu ajunsese să comande 5-6 mii de figuranţi, militari mulţi dintre ei aduşi să participe la scenele de bătălie. Autoritate de lider adevărat, Sergiu Nicolaescu filma într-o viteză teribilă şi era temut pentru severitatea lui. Dormea doar 3-4 ore pe noapte într-o rulotă. Iar 20 de ore se filma. La un moment dat, în mijlocul unei filmări cu lupte îl vede pe Vladimir Găitan că aţipise călare pe cal. A tunat Sergiu Nicolaescu. „Găitane, Găitane ce faci, ai adormit în şa!”, la care dezmeticindu-se Valdimir Găitan i-a răspuns: „Nu dorm eu, a adormit calul”.
O altă scenă care a detensionat periculozitatea unei filmări s-a petrecut în „Nemuritorii”. Superb era scenariul, o mână de oşteni ai lui Mihai se întorcea în ţară după ce bătuseră drumurile Europei. Cei 10-15 viteji cărau o ladă grea despre care căpitanul lor spunea că ascunde galbeni pentru a fi aduşi în România. Abia târziu când au fost împresuraţi de turci s-a deschis lada şi în realitate ea conţinea doar pietre. Dar era modul de a-i ţine pe viteji uniţi în jurul misiunii pentru ţară şi de a-i îmboldi să vină acasă. Trebuia filmată o scenă dură când turcii i-au îngropat în nisip până la gât rămânându-le la suprafaţă doar capul. Iar scenariul prevedea ca să fie chinuiţi de otomani prin galopul unor cai printre capetele lor. În acest timp, pentru a se îmbărbăta şi a-şi păstra demnitatea căpitanii lui Mihai Viteazu cântau îngropaţi în nisip „Lasă, lasă, lasă, lasă că ajungem noi acasă!” le era frică artiştilor de scena cu caii greu controlabili în galop printre capetele lor. A destins atmosfera de frică Jean Constantin spunând: „că mă loveşte o copită e mai puţin rău, ce mă fac dacă îmi pică pe creştet o baligă de la cal!”
Citește pe Antena3.ro
