Relansarea puciului anti Crin

Spre nedumerirea mea, constat că nimeni nu a observat până acum o aparentă coincidenţă. Călin Popescu Tăriceanu a deschis o noăa linie de atac, diferită de cea a lui Chiliman, dar având ca punct de plecare aceeaşi rampă a Sectorului 1. Locaţia aleasă de fostul premier şi presedinte PNL a fost unul dintre sediile PNL Sector 1, cel din strada Finlanda. Deşi Chiliman l-a atacat pe Antonescu pe trei-patru teme total diferite dar nu şi opuse temei alese de Tăriceanu, operaţiile desfăşurate de cei doi pucişti sunt concertate. Chiliman şi Tăriceanu vizează, practic, acelaşi lucru. Decapitarea conducerii PNL. Chiar dacă sau tocmai fiindcă ei lovesc din direcţii diferite.

Călin Popescu Tăriceanu, un politician liberal printre cei mai redutabili, cu un palmares excepţional, preşedinte PNL şi premier performant, care a rezistat perioadei de ascensiune a lui Traian Băsescu, aflându-se practic în război cu acesta, a declanşat din sediul Finlanda al PNL Sector 1 Bucureşti un atac pe cât de dur, pe atât de surprinzător împotriva lui Crin Antonescu. Fără a-l identifica pe preşedintele PNL şi candidatul USL la cea mai înaltă funcţie în stat cu întreg partidul, pot afirma, fără nicio teamă că aş comite o eroare, faptul că modul în care a fost construit discursul lui Tăriceanu reprezintă o provocare pentru întregul partid şi chiar pentru USL. În esenţă, pentru cine încă nu este pus în temă, Tăriceanu, fără a contesta şansele reale ale lui Antonescu de a-şi recâştiga la Congresul din februarie funcţia de preşedinte PNL, pune în discuţie, într-un mod şocant, chiar scandalos, calitatea acestuia de candidat la preşedinţia României.

Este o lovitură sub centură. Dacă Tăriceanu îşi va găsi suficienţi adepţi – eu unul mă îndoiesc de acest lucru – ar fi si o lovitură năprasnică, cu consecinţe pe cât de previzibile, pe atât de nefaste pentru liberali. Să ne imaginăm că s-ar întâmpla cum doreşte Tăriceanu. Că în PNL ar fi redeschisă o dezbatere profundă – care, de fapt, a avut loc de ceva vreme – având ca temă desemnarea candidatului la prezidenţiale. Şi că, la capătul acestui proces, liderul liberal care a înregistrat, până în prezent, cele mai mari victorii electorale din istoria partidului, Crin Antonescu, ar fi declarat inapt pentru a deţine cea mai înaltă funcţie în stat. Iar altcineva ar fi desemnat candidat. Care ar fi efectele imediate?

Instantaneu, s-ar întâmpla două lucruri. În primul rând, într-o asemenea eventualitate, conducerea PNL ar deveni bicefală. Ar exista un conducător al partidului, ales în mod statutar, aproape în unanimitate, la capătul unui Congres, şi el în regulă, şi ar mai exista un lider la fel de puternic, semi-formal, în persoana candidatului, teoretic cu cele mai mari şanse pentru a deţine, în viitorul deceniu, funcţia prezidenţială. Acest efect nu poate fi decât negativ pentru unitatea PNL. În al doilea rând, abia un asemenea proiect năstruşnic, pus în aplicare, ar putea submina unitatea USL. În această eventualitate, PSD şi PC s-ar simţi dezlegate de legământ şi ar putea bine mersi să susţină un alt candidat pentru prezidenţiale. PNL şi-ar pierde şansa istorică de a avea un preşedinte şi cine ştie dacă un USL astfel subminat ar mai putea garanta rămânerea liberalilor la guvernare.

Sursa: CorectNews