Relevaţia lui Vasile Gh. Ion

Domnul Vasile Gh. Ion a avut o re­velatie economica. Din ce mi-a po­vestit el aducea e drept a re­le­va­tie, dar s-ar putea sa fi fost chiar o re­velatie, o viziune sau mai mult o re­volutie. Meseria care i-a produs re­velatia lui Vasile Gh. Ion a fost ace­ea de necalificat. Statul a pro­ce­dat just cand i-a dat lui Vasile Gh. Ion o pensie foate mica, fiindca l-a menajat. Dumnealui nu prea stie sa socoteasca. Cand cresc preturile la oua si doamna Va­sile il trimite in piata sa cum­pere, sa spunem sapte, domnul Va­sile trebuie sa inmulteasca in gand sapte cu saizeci si cinci de bani. Cinstit vorbind, nici toti cei cu doua facultati umaniste si cu doc­toratul in filozofie nu-s in stare sa faca asta.

Logic ar fi ca, la numarul tot mai mare de varstnici cu pensii de ne­calificati, aceasta sa fie cal­cula­ta in oua medii. Eu unul ba­nu­iesc de ce guvernul n-o face. Tot pentru protectie sociala. Daca e cal­cu­la­ta in oua mari, pensia mica pare si mai mica, iar daca e calculata in oua mici, pare mai mare, insa ii in­ne­bu­nes­te pe oameni de capete cu in­mul­tirea si scaderea.

Intr-o zi, Vasile Gh. Ion a avut, cum ziceam, o iluminatie financi­a­ra. A plecat la piata cu cincizeci de lei si pentru ca toate erau numai de doua feluri, scum­pe si foarte scumpe, a su­fe­rit un blocaj ar­it­me­tic. Cu cosul gol, si-a dat seama la revenirea acasa ca are tot cincizeci de lei in buzunar. Ceea ce, ori­cum ar fi in­tors situatia, insemna un cas­tig. E simplu de inteles: tot ce nu poate fi socotit la cheltu­ia­la trebuie socotit la castig.

Dupa ce a iesit din blocajul arit­metic, a intrat tot atat de brusc in iluminatie. A inmultit cincizeci cu treizeci, adica banii de piata ne­cheltuiti cu numarul zilelor ne­mancate intr-o luna si a obtinut un castig sigur de cincisprezece mi­­lioane, in acelasi timp brut si net. Si, ce-i mai im­por­tant, neim­po­zabil. Plecand de la faptul ca se poate si asa, sa inmultesti leii cu zi­le­le si sa obtii milioane, domnul Va­sile Ion s-a pus pe gandit. Gan­dind din greu toata ziua si-a dat sea­ma ca se poate si mai bine, sa ple­ce de exemplu la piata cu o suta de lei, sa nu intre deloc in ea si sa du­bleze astfel beneficiul, fiindca di­fe­renta dintre o suta data si una pas­trata e de doua sute. E oarecum obositor sa faci drumul pana la piata si sa te abtii de la orice cum­paraturi, sa gusti doar de ici, de colo, o cireasa sau o pruna si apoi sa iti sucesti creierii nu­ma­rand milioanele astfel castigate. Va­sile Gh. Ion si-a dat seama ca, ri­s­ipind doar cate cincizeci de lei noi zilnic, termina pensia in zece zile, pe cand daca nu cumpara ni­mic din o suta de lei, are un castig si­gur de sase pensii lunare. Un cas­tig, cum s-ar zice, virtual, dar mai bun decat nimic.

Tot gandind si gandind la im­bogatirea sa virtuala, prin ab­ti­nerea de la orice fel de cum­pa­ra­turi, Vasile Gh. Ion a intrevazut so­lu­tia pentru iesirea din criza eco­no­mica. E simplu ca buna ziua: ca sa nu fii obligat sa iesi din ceva trebuie mai intai sa nu intri!