Domnul Vasile Gh. Ion a avut o revelatie economica. Din ce mi-a povestit el aducea e drept a relevatie, dar s-ar putea sa fi fost chiar o revelatie, o viziune sau mai mult o revolutie. Meseria care i-a produs revelatia lui Vasile Gh. Ion a fost aceea de necalificat. Statul a procedat just cand i-a dat lui Vasile Gh. Ion o pensie foate mica, fiindca l-a menajat. Dumnealui nu prea stie sa socoteasca. Cand cresc preturile la oua si doamna Vasile il trimite in piata sa cumpere, sa spunem sapte, domnul Vasile trebuie sa inmulteasca in gand sapte cu saizeci si cinci de bani. Cinstit vorbind, nici toti cei cu doua facultati umaniste si cu doctoratul in filozofie nu-s in stare sa faca asta.
Logic ar fi ca, la numarul tot mai mare de varstnici cu pensii de necalificati, aceasta sa fie calculata in oua medii. Eu unul banuiesc de ce guvernul n-o face. Tot pentru protectie sociala. Daca e calculata in oua mari, pensia mica pare si mai mica, iar daca e calculata in oua mici, pare mai mare, insa ii innebuneste pe oameni de capete cu inmultirea si scaderea.
Intr-o zi, Vasile Gh. Ion a avut, cum ziceam, o iluminatie financiara. A plecat la piata cu cincizeci de lei si pentru ca toate erau numai de doua feluri, scumpe si foarte scumpe, a suferit un blocaj aritmetic. Cu cosul gol, si-a dat seama la revenirea acasa ca are tot cincizeci de lei in buzunar. Ceea ce, oricum ar fi intors situatia, insemna un castig. E simplu de inteles: tot ce nu poate fi socotit la cheltuiala trebuie socotit la castig.
Dupa ce a iesit din blocajul aritmetic, a intrat tot atat de brusc in iluminatie. A inmultit cincizeci cu treizeci, adica banii de piata necheltuiti cu numarul zilelor nemancate intr-o luna si a obtinut un castig sigur de cincisprezece milioane, in acelasi timp brut si net. Si, ce-i mai important, neimpozabil. Plecand de la faptul ca se poate si asa, sa inmultesti leii cu zilele si sa obtii milioane, domnul Vasile Ion s-a pus pe gandit. Gandind din greu toata ziua si-a dat seama ca se poate si mai bine, sa plece de exemplu la piata cu o suta de lei, sa nu intre deloc in ea si sa dubleze astfel beneficiul, fiindca diferenta dintre o suta data si una pastrata e de doua sute. E oarecum obositor sa faci drumul pana la piata si sa te abtii de la orice cumparaturi, sa gusti doar de ici, de colo, o cireasa sau o pruna si apoi sa iti sucesti creierii numarand milioanele astfel castigate. Vasile Gh. Ion si-a dat seama ca, risipind doar cate cincizeci de lei noi zilnic, termina pensia in zece zile, pe cand daca nu cumpara nimic din o suta de lei, are un castig sigur de sase pensii lunare. Un castig, cum s-ar zice, virtual, dar mai bun decat nimic.
Tot gandind si gandind la imbogatirea sa virtuala, prin abtinerea de la orice fel de cumparaturi, Vasile Gh. Ion a intrevazut solutia pentru iesirea din criza economica. E simplu ca buna ziua: ca sa nu fii obligat sa iesi din ceva trebuie mai intai sa nu intri!