Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Candidatul Crin Antonescu, unul dintre cei pe care eu i-aş vedea şi i-aş dori în finală, a lansat de câteva zile o spunere preelectorală - revoluţia bunului-simţ. Campania preelectorală, un fel de sforţare prenatală, cu multe junghiuri şi crampe, o naştere prematură de intenţii şi idei, se poartă nu numai la noi. Noi deţinem doar recordul mondial în materie de arătare a ţâţelor din timp. Traian Băsescu şi-a început direct campania electorală acum cinci ani. Nici nu fusese bine însărcinat cu primul mandat, că preşedintele actual se şi desfăcea, îmbiind electoratul ca o ibovnică dispusă să se dăruiască instantaneu.
Ceilalţi candidaţi la fotoliul din Deal - şi aici mă refer la cei care vor lua voturi, Antonescu, Geoană, Vadim, Oprescu - n-au avut timp şi probabil nici nu s-au omorât cu atâtea ghiduşii erotice. Există, în fond, şi dragoste la prima vedere şi mistuitoare patimi declanşate ca un scurtcircuit într-o priză. Convins că nu mai poate fi o prospătură cu nuri, Băsescu a luat-o din vreme pe centura ademenirii electoratului şi, zic unele sondaje, ar avea încă sedusă o treime din electorii cu drept de a-şi vârî votul în urnă.
Să nu lungesc însă această acoladă, care-mi lasă un pic de drept la ironie, şi să încerc să analizez serios ceea ce pare a fi, la Crin Antonescu, mai mult decât productul unei inspiraţii de moment. A zis "ne trebuie o revoluţie a bunului-simţ". A spus-o şi la Bucureşti şi la Ploieşti şi, dacă am fost atent la transmisiile televizate, la Cluj. Nu este deci un zbenghi de oratorie, o metaforă de moment şi gata.
După 20 de ani de grobianism, de mârlănie, de călcare în picioare a valorilor, după două decenii în care toate subsuorile, dedesubturile, grotele mizeriei sociale au râgâit ca nişte guri dâmboviţene de canal aruncând la suprafaţă miasmele cele mai greţoase, e timpul unei revoluţii împotriva nesimţirii. Astea-s cuvintele cu care încerc să traduc eu, pentru mine, mesajul candidatului. Revoluţia bunului-simţ trebuie să fie musai împotriva nesimţirii. Ea are de înfruntat oştiri serioase şi generali cu o vârtoasă experienţă în a converti jegul în prea plinul lustruit al vieţii proprii.
Liberalul Antonescu propune, carevasăzică, pentru ca revoluţia sângeroasă şi animată de atâtea speranţe din '89 să fie împlinită, la douăzeci de ani de atunci, şi o revoluţie morală. Cum va primi România această provocare? Este pregătită? Are chef de ea? Citesc în Jurnalul Naţional o ştire despre un politician PNL, din partidul domnului Antonescu, şi o altă ştire despre un politician din partidul domnului Geoană, PSD, plătiţi de geambaşii partidului domnilor Băsescu-Boc pentru a nu vota moţiunea de cenzură.
Un preţ - l00.000 de euro era pentru trecerea definitivă la PD-L. Un altul, mai mic şi negociabil, era pentru absentarea, din motive de scarlatină, de la momentul votului. Înţeleg că şi la PNL şi la PSD sunt astfel de boarfe politice. Şapte-opt sau mai multe, câte să încropească de un bordel. Vor dori aceste târfe şi altele ca ele o revoluţie a bunului-simţ? Am întrebat-o pe Viorica Ionescu-Quintus, care mi-e şi rudă (soţia lui nea Mircea), femeie care a făcut puşcărie politică pentru liberalism, câţi liberali au trecut la ţărănişti sau la socialişti înainte de război? Nu exista aşa ceva, Lucică, mi-a spus doamna Viorica. Erai, moralmente, mort.
Cine are nevoie de revoluţie morală în România? Preşedintele în exerciţiu dă ordin ca fiica lui, şcolită în bar şi licenţiată în discotecă, de un jenant primitivism cultural, să fie promovată în vârfurile organismelor europene, acolo unde au cuvântat în numele României Iorga şi Titulescu. Şi se face asta prin liste de partid arvunite înainte, câte zece sau câte cincizeci de alegători de organizaţie. Au nevoie de revoluţie morală, nu părintele acestui subproduct al şcolii româneşti, cu el lucrurile sunt limpezi, ci argaţii care i-au dus la împlinire voia?
Citește pe Antena3.ro
Într-o singură noapte, păzitorul pedelist al moralităţii scrutinului electoral, poreclit Buldogul, a dat afară tot ce nu era din partidul lui, de la prefecţi şi subprefecţi până la văcarul satului, care, factor de influenţă fiind, n-avea patalama doveditoare că este sclav Băsescu. Genţi şi paporniţe şi vagoane (poate de aceea deraiază!) cu bani sunt pompate până-n ultimul cătun pentru a cumpăra voturi. Au nevoie bandiţii banului public de o revoluţie a bunului-simţ? Şi încă ceva, domnule Antonescu: Votez pentru această revoluţie a bunului-simţ. Dar sunteţi sigur că o puteţi duce până la cap?
Un slogan electoral perfect este mai nociv decât un slogan electoral imbecil, pentru că primul este luat în seamă, iar durerea de a fi păcălit din nou este cruntă.
P.S. Mi-am scris articolul duminică nu ca de obicei, luni. Aflu consternat că "revoluţia bunului-simţ" are deja o contrarevoluţie a neruşinării. Băsescu a şterpelit, ca pe un portofel, sloganul lui Antonescu şi se pregăteşte să defileze cu el. Băsescu şi bunul-simţ? Dumnezeule mare! Fraudarea a început la modul cel mai infect.
