România, iunie 2015

„Trei copii lăsaţi singuri acasă au murit într-un incendiu izbucnit în locuinţa lor de la o lumânare”. Aşa începe, sec, o ştire despre moartea a trei copii în România anului 2015. De data aceasta s-a întâmplat într-un bloc din Uricani. Pentru că în România anului 2015, într-un bloc, la etajul 4, existau trei copii singuri acasă, pe întuneric, fără curent electric. Cel mai mic avea un an, ceilalţi doi opt, respectiv, zece ani. Mama lor a fost arestată pentru ucidere din culpă, vecinii au povestit că i-a încuiat în casă şi a plecat să îşi cumpere băutură. Nu se ştie cine îi va înmormânta, pentru că primăria din Uricani, cea care finanţează campionate de local kombat, va deconta cine ştie când cheltuielile de înmormântare. Nu ştim cum îi cheamă pe cei trei copii, dar ar putea fi de oriunde din România. Sunt mii de copii în situaţia aceasta, în ţara aceasta, în anul 2015. Statisticile ne arată că zeci dintre ei mor în fiecare an în incendii de genul acesta. Din cauza sărăciei, din cauza abrutizării părinţilor, din cauza nepăsării autorităţilor. Sunt vieţi care nu contează decât în aceste statistici, ale morţilor în incendii. Acum 100 de ani îi ucideau bolile, acum îi omoară indiferenţa. Vorbim despre ei doar când mor, nu ştim cum trăiesc ei până la incendiul acesta care îi ucide. Nu ştim ce înseamnă viaţa la etajul 4 al unui bloc din Uricani, fără curent electric, probabil fără căldură iarna. Între timp, în timp ce ei mor arşi în apartamentul de la etajul 4, noi ne luptăm în dezbateri despre raw veganism, bio sau ne-bio şi cât internet e prea mult pentru copiii noştri.