Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ieri am vizitat doua penitenciare. Am stat de vorba cu trei detinuti pe care ii cunosc foarte bine. Oameni in care am incredere. Unul dintre cei trei este Adrian Nastase. Fostul premier al Romaniei. Cu acesta am discutat despre noua Constitutie. Pentru ca este o autoritate in materie. Cu al doilea dintre cei trei detinuti, Bogdan Popovici, arhitectul Forum Invest, un veritabil fenomen in materie de dezbateri publice, am discutat exclusiv despre starea penitenciarelor din Romania. Cu cea de-a treia persoana incarcerata, Sorin Ovidiu Vantu, am vorbit despre celelalte privatiuni, cu exceptia lipsirii de libertate. Si la acest inceput de drum – sunt secretar al Comisiei senatoriale pentru drepturile omului – am ajuns la concluzia ca sunt necesare doua amnistii. Nu una.
As fi putut, as putea si voi face acest lucru in continuare, sa analizez situatia penitenciarelor si din perspectiva altor detinuti. Insa am preferat sa incep prin a sta de vorba cu oameni pe care ii cunosc. Si in a caror opinie am incredere. Evident ca am atacat acest subiect, al amnistiilor, si cu directorii de penitenciare. Iar pana cand voi ajunge sa avansez un proiect de lege, ma voi intalni cu reprezentantii celor mai multe ONG-uri care si-au fixat ca obiectiv acest subiect. De a face in asa fel incat privatiunea de libertate sa nu insemne si privatiunea de alte drepturi. Iar cei condamnati de justitie sa-si execute pedeapsa in asemenea conditii incat, dupa eliberare, sa se poata integra in societate.
De ce cred ca este necesara o amnistie? De ce cred, de fapt, ca sunt necesare doua? De ce sustin ideea ca un numar mare de oameni dintre cei care astazi se afla dupa gratii sa fie pusi in libertate? De ce imi asum riscul de a fi contestat de adversarii politici, de a fi, eventual, acuzat ca eu insumi as avea probleme cu justitia sau, si mai grav, de a mi se cere socoteala din partea acelor romani care au avut de suferit de pe urma a mii si mii de mici infractori?
Este adevarat, atunci cand vorbim de sentinte drepte, de oameni care, in urma unei judecati nepartinitoare, profesioniste si in care acuzatului i-au fost respectate toate drepturile, ca cei aflati dupa gratii sunt sanctionati de societate pentru fapte reale. Pentru infractiuni pe care le-au savarsit. Pentru faptul ca, in mod direct sau indirect, incalcand legea, ei i-au lezat pe semenii lor. Cu toate acestea, suntem obligati sa punem in cumpana necesitatea statului de a pedepsi cu posibilitatea pe care o are statul de a-i recupera pe cei care au incalcat legea. Din aceasta perspectiva, trebuie sa recunoastem un adevar trist. Dramatic, chiar. Romania nu are infrastructura necesara, si nici nu o va avea foarte curand, de a asigura conditii normale, in respect fata de drepturile omului, de executare a pedepselor privative de libertate. Si nu dispunem nici macar de spatiile de detentie necesare.
Voi reveni asupra acestui subiect. Dar, pana cand voi dezvolta tema, precizez ca o prima amnistie ar fi necesara acum si ar putea conduce la punerea in libertate a mii de oameni care au savarsit infractiuni usoare si ar descongestiona penitenciarele, supraaglomerate, aducand economii de circa 50 milioane euro si o a doua amnistie ar fi obligatorie simultan cu introducerea noului Cod penal, pentru ca, in acel moment, unele fapte penale nu se vor mai regasi in noua reglementare.
Sursa: CorectNews
