Schimbare de conduită în trafic - Posibilităţi

M-am gândit de multe ori care ar fi astăzi în România, posibilităţile de a acţiona sau, mai bine spus, de a reacţiona ale unui şofer disciplinat care este agresat în trafic!

Fie de un şofer nervos şi mitocan un "virusat" la volan sau de unul - plin de zel - dintr-o coloană oficială (căruia nu-i mai ajunge şoseaua)! Credeţi-mă, mi s-a întâmplat şi mie! V-aţi gândit vreodată, domnilor guvernanţi, sau parlamentari, că atunci când vă deplasaţi cu maşina poliţiei, abuzând de... girofar şi sirene, o faceţi în dauna cetăţeanului care v-a ales şi, culmea (!), mai sunteţi plătiţi şi din banii lui? V-aţi gândit vreo secundă, domnilor parlamentari, că procedând aşa le periclitaţi viaţa celor pe care îi împingeţi în şanţ, uitând de ziua când le cerşeaţi votul?

Deşi am plecat de la Poliţia Rutieră de ani buni, am pornit cu aceste întrebări în minte, să discut cu foştii colegi, sperând să obţin răspunsuri sincere, constructive, adică, eficiente. Aşadar, ce posibilităţi de a reacţiona are şoferul de rând - muncitor sau intelectual, student sau taximetrist, fermier sau manager - agresat în trafic? Răspunsurile nu sunt pe măsura aşteptărilor! Agresatul poate suna la 112, aşa cum ne propunea şi un cititor al nostru, reclamând agresivitatea vinovatului... O altă posibilitate ar fi sezizarea în scris a celor întâmplate Poliţiei Rutiere pe teritoriul căreia s-a întâmplat fapta. O a treia posibilitate ar fi aducerea la cunoştinţa unui echipaj de poliţie aflat în apropiere a pericolului prin care tocmai aţi trecut! E adevărat, atunci când ai nevoie urgentă de un poliţist, nu-l găseşti! Sau, şi mai grav, unii poliţişti evită să intervină în astfel de cazuri "simple", neluând în seamă pericolul şi starea în care se află cel agresat. Pericol pe care îl descoperă în clipa în care li se întâmplă şi lor, conducând maşina personală şi nu pe cea cu girofar!

Revin acum la numeroasele şi interesantele idei şi opinii primite de la dvs., cititorii noştri, pentru care, sincer, vă mulţumesc! Despre ce este vorba?

Prima idee: Sesizarea telefonică a Poliţiei (nr. 112 ) urmată neapărat de sesizare scrisă - menţionând numărul de înmatriculare al agresivului şi detalii despre împrejurare (loc, dată etc.). De ce este nevoie de sesizare scrisă? Pentru simplul motiv că, procedând aşa, reclamantul îşi asumă responsabilitatea celor scrise. Apoi, la Dispeceratul Poliţiei, unde se înregistrează toate sesizările scrise, se pot selecta numerele care apar de mai multe ori într-o perioadă dată. Poliţia ar putea, dacă această idee ar prinde viaţă - pentru că asemenea proiect trebuie propus şi votat de mai-marii noştri - să "ofere" câte un punct "numărului" respectiv de înmatriculare. La cinci asemenea sesizări pe acelaşi număr de înmatriculare, Poliţia va aplica un autocolant pe maşina respectivă, eventual galben, de atenţionare, cu însemnul de CAT (conducere agresivă în trafic). Agresivul "punctat" din nou va fi obligat de o lege să poarte permanent indicativul de agresivitate, asta după ce îşi plăteşte amenda de rigoare, care va ajuta la construirea de autostrăzi pentru noi toţi. Argumentele pentru ideile de mai înainte sunt vizibile atât în statisticile Poliţiei, cât şi în viaţa de zi cu zi, când se produc mii de agresiuni la limita accidentului - dar care nu sunt înregistrate nicăieri.

A doua idee! Includerea conduitei în trafic în CV! Agresivul din trafic - un complexat, un frustrat - când îşi doreşte un job, să poată fi verificat de angajator la Poliţia Rutieră, dacă nu este cumva un "caz aparte", un pericol pe drumul public. Sau, de ce nu, în campaniile electorale - pe lângă declaraţiile de avere ale celor care ne cer votul - am putea dori să ştim ceva despre conduita rutieră a domnului sau a doamnei canditate! E prea mult? Am mers prea departe cu exigenţele conduitei rutiere? Mai ţineţi minte Jeep-ul argintiu parcat pe spaţiul verde din zona Palatului Parlamentului şi atitudinea sfidătoare a doamnei de la volan la adresa Poliţiei? Doamna ar fi avut poate mai multe autocolante (galbene) cu însemnul de conducere agresivă!!

Foştii mei colegi se plâng că de multe ori nu pot avea o atitudine mai tranşantă, mai fermă, iar "lipsa de orientare" îi costă! Aşadar, îi întreb pe domnii parlamentari, pe cei din comisiile cu răspunderi în domeniul rutier (oare există aşa ceva la noi?), dacă poliţistul care are unele "reţineri" - aţi văzut că doamna cu Jeep-ul pe iarbă suna insistent pe cineva - acest poliţist agresat şi el va putea să lipească măcar autocolante galbene pe maşinile agresivilor? Demersul meu nu îşi propune numai să critice sau să arate ce nu s-a făcut până acum. Toţi ştim şi vedem că promisiunile revin o dată cu schimbările guvernanţilor şi parlamentarilor şi rămân promisiuni!

Vreau să cred că putem face ceva, cu adevărat! Repet, împreună! Aştept în continuare idei, opinii şi de la parlamentarii cu răspunderi în acest domeniu şi nu numai! Aş fi curios să ştiu, spre exemplu, ce iniţiative în materie de siguranţă rutieră sau de îmbunătăţire a calităţii vieţii pe drumurile din România au europarlamentarii pe care trebuie să-i votăm duminică! O temă, un proiect de campanie? O fi existând oare? Cel mai uşor este să scoţi "la înaintare" (scuzaţi-mi termenul sportiv!) proiectul cu Autostrada Bechtel!... Dar în afară de autostrada a cărei finalizare e tot mai greu să ne-o imaginăm, ca şi Pasajul Basarab şi multe altele, mai ştie parlamentarul român şi altceva? Îl marchează în vreun fel realitatea asta, încât să-şi omoare mintea cu un proiect eficient - eventual cu consultanţa europeană - ca să nu mai moară şi la anul încă 3.000 de oameni?