Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Istoria recenta este marcata de disputa SIE-SRI. Poveste veche, spusa pe tacute. Astazi precautiile sunt considerate inutile, sa fie limpede pentru toti ca si tara noastra e condusa de elita transnationala de securitate, ca lumea intreaga.
Imediat dupa ’89 securitatea redivivus a populat partidele cu cadre proprii sau cu lideri spontani, ce urmau a fi indrumati din umbra. Sindicatele, presa, toata suprafata de joc au fost ocupate cu pioni, dame si nebuni de folos Securitatii, marea invingatoare, ce dobandise si singurul lucru ce-i lipsea in comunism – puterea economica.
Vremurile trec si viata se rafineaza. A inceput cresterea pe indelete a puietului, s-au deschis proiecte de viitor, investindu-se in carierele unor tineri impinsi in fata ca titulari sau rezerve pentru garniturile ce vor gestiona Romania. Pepinierele mai vechi, ca fostul Institut de economie mondiala, s-au refacut in diverse centre de pregatire regionale, precum Clujul, permanent furnizoare de jucatori si de grupari de actiune.
Cand vremurile devin tulburi dispar elegantele si discretiile. Sa pui sub reflectoare, incat nimanui sa nu-i vina sa creada ca ceeea ce vede la televizor ca partid nou e, in fapt, unul format exclusiv din ofiteri de securitate si ca jocul lor se face fara a mai pastra vreo urma de disimulare, este mai putin un act de ocultare si mai mult expresia arogantei, a cinismului vremurilor in care democratia functioneaza in folosul lor, alegerile se fac dintr-o lista inchisa, tot a lor, asa cum si numaratoarea voturilor tot lor le revine. Turma ar trebui sa se obisnuiasca cu aceasta noua stare de lucruri: cainele de paza a luat locul pastorului si-i place atat de tare, incat nu vrea sa mai renunte la el pentru nimic in lume.
Numirea lui MRU ca prim-ministru, in fapt scoaterea sa in arena pentru viitoarea competitie prezidentiala, a insemnat victoria SIE in fata SRI, care avea un candidat propriu in George Maior. Binevoitor cu noul prim-ministru si parca scris mai intai in engleza, discursul lui Victor Ponta a scandalizat. Poate ca nasul sau, acelasi George Maior, l-a avertizat ca, daca vrea sa continue jocul de putere, e cazul sa dea un semnal de supunere, altfel va deveni si el o speranta pe tusa. Discursul-semnal a fost rostit probabil cu regret pentru Crin Antonescu, cel care din titular pare sa fi ajuns rezerva in meciul pentru Cotroceni. Dar fara remuscari, deoarece Antonescu si-a facut-o singur, lasand in mod consecvent sa se intrevada ca nu e consecvent, ca are comoditati si nervozari mult prea personale, ca nu agreeaza zborurile transatlantice si, in concluzie, ii lipseste docilitatea care mentine increderea selectionerului din transnationala de securitate.
Multi au asteptat sa vada primele miscari ale lui MRU in noua sa postura, dorind a fi surprinsi de solutii sclipitoare, de proiecte economice eficiente, de actiuni care sa denote prezenta in fruntea Guvernului a unuia care a fost indelung instruit pentru a lua puterea. Cand colo, unificarea orarului in institutiile publice, niste balbe cu tablourile si icoanele de pe pereti, cateva enervari... Doar atat sa fi fost securitatea redivivus capabila sa pregateasca pentru tara?
