Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe bună dreptate se zice că prietenul fidel, devotat, al omului este câinele, dar să nu uităm calul, acest splendid animal care l-a servit pe om cu o cuminţenie ieşită din comun, care i-a stat la dispoziţie stăpânului, trezindu-se oricând din somnul în picioare, fără pretenţii, al calului. Lungă vreme de istorie calul a fost mijloc de călătorie, de circulaţie pentru om, în şaua calului stăpânul parcurgea sute de kilometri, în galop adesea, încât ieşeau aburii efortului din cal. Ca să nu mai amintim că tot calul i-a mişcat căruţa plină cu roadele pământului, cu unelte, cu bagaje. Iar calul a tras în hamuri pe ogor, răscolind brazda cu plugul remorcat de el. Iată o întâmplare nostimă cu un cal istorisită de fermecătorul actor Dumitru Rucăreanu, cel care a făcut parte din generaţia de aur la teatrului românesc, cuprinzându-i pe Amza Pellea, Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma. Tineri săraci, căminişti şi abonaţi la cantină, studenţii la Teatru în frunte cu Amza Pellea alcătuiseră o formaţie de muzică din 3-4 talentaţi, care mai cântau pe la nunţi, botezuri, cumetrii, mai scoteau un ban. Primiseră o comandă să cânte la o nuntă într-o localitate din Oltenia. La gară i-a aşteptat o căruţă să-i transporte la petrecere. Căruţa era cam hodorogită, calul costeliv şi căruţaşul bleg, adormit. Au pornit studenţii de la Teatru cu toba, cu contrabasul, cu vioara, cu acordeonul spre nuntă, dar căruţa mergea ca melcul, abia se târa, cu căruţaşul picotind şi calul abia trăgând vehiculul cu muzicieni. Au încercat să iuţească mersul căruţei Amza, Rucăreanu: „Hai, măi căruţaşule, că ajungem târziu, ajungem la botez că, până să cântăm la nuntă, mireasa e în situaţia să nască, căruţaşule, nu ai nici bici să îndemni calul!”. Trezit din picoteală, căruţaşul mototol îi calmează pe studenţii lăutari de nevoie: „Nu vă agitaţi, n-am bici, dar ştiu eu cum să-l iuţesc pe cal!”. Şi olteanul moleşit de căldura cu hăţurile în mână strigă deodată spre cal: „Miliţia, miliția!”. Şi o ia calul la galop, se speria la anunţul că vine miliţia, era obişnuit să dispară în noapte când ţăranii mergeau la furat de porumb pe câmpul CAP-ului, că îi cotropise sărăcia.
Citește pe Antena3.ro
