Suflet mare, leafă mică

Nu sunt dintre cei care au o plăcere rânjită de a bate clopotele a parastas pentru orice se întâmplă în România. În România, ca şi în orice altă ţară, se întâmplă şi lucruri bune, dar se întâmplă şi fapte rele, pentru că în orice pâlc de copaci, pe lângă arbori semeţi există şi vreascuri. Iar cei care arată doar crengile cioturoase, secătuite de viaţă aduc teribile deservicii, fie că sunt plătiţi de inamicii noştri să injecteze demobilizare, fie că ei sunt construiţi din întunecimi sufleteşti. România îşi duce crucea destinului ei în acest colţ de georgafie unde se intersectează viscole istorice, aşa că drumul nu e asfaltat, are şi hârtoape. Însă niciodată, cât de furtunos era momentul, ţara n-a ajuns în şanţ. Se întâmplă destule lucruri bune în învăţământul românesc, dar întâlneşti şi scene de te apucă frisoanele. Liceanul din Râmnicu Vâlcea, Ionuţ Budişteanu inventează o maşină care se fereşte singură de coliziuni şi de obstacole, motiv pentru care americanii îi dau un premiu echivalent cu Oscarul pentru invenţiile tineretului. Genialul elev din liniştitul oraş de provincie nu vrea să plece din România, cere numai susţinere pentru continuarea cercetărilor lui. Dar în fostul liceu auto din Curtea de Argeş năvăleşte o bandă de derbedei care izbeşte cu răngile de fier nişte elevi cu care s-au sictirit pe reţelele de socializare.  Cum să se ajungă ca în curtea şcolii să aibă loc bătăi de local combat, astfel că nişte elevi sunt duşi cu SMURD-ul la terapie intensivă în spital? Undeva într-o comună de pe malul Snagovului, o profesoară sună la 112 chemând Poliţia fiindcă un elev îi dădea palme peste cap. De aici curge un “lung prilej de vorbe şi de ipoteze”, cu exagerări de genul că profesoara avea un instrument cu electroşocuri cu care îi umplea de electricitate pe elevi, după cum spun unii săteni. Numai că, dacă e adevărat, cum de părinţii elevilor din comuna ilfoveană nu au reclamat mai demult că “profesoara îi bagă în priză” pe indisciplinaţi? Unde s-a pitit adevărul? În acest timp, numeroasele şcoli din România aceea multă, adevărată nasc olimpici în stare să monopolizeze medaliile la concursurile mondiale de informatică, fizică, chimie, geografie. Un grup de studenţi dirijaţi de dascălii lor de la Universitatea din Iaşi obţin premiul I al NASA, uriaşa agenţie aerospaţială a SUA, pentru cel mai valoros proiect de staţie spaţială. Când primesc felicitări, ei reamintesc că au mai luat acest mare premiu al NASA şi cu 2 ani în urmă, însă se scuză că nu l-au obţinut şi anul trecut, când “NASA a premiat nişte băieţi din Constanţa”. Nişte vagabonzi, care nu meritau să stea în băncile unui liceu bucureştean, îl bat în curtea şcolii pe colegul lor, o mândreţe de băiat, portar la juniorii Stelei, încât chirurgii îl operează de două ori pentru a-i reconstitui nasul şi pomeţii obrajilor. Au păţit ceva brutele astea care nu meritau să treacă pe lângă şcoală nici în autobuz? Cu lucruri bune, mai numeroase, dar şi cu lucruri rele,  învăţământul românesc merge, însă trebuie şi finanţat mai zdravăn şi modernizat. Iar dascălii, cei mai mulţi cu suflet mare şi leafă mică, trebuie să-şi recapete prestanţa pentru că pe umerii lor s-a sprijinit temeinic mereu România. În vreme de pace au modelat generaţii şi generaţii, iar în vremuri de război au fost în prima linie a frontului, aşa că cimitirele de eroi sunt pline de cruci pe care scrie sublocotenent-învăţător Ion Dumitru.

Citește pe Antena3.ro

O profesoară a fost condamnată la 25 de ani de închisoare după ce s-a aflat ce făcea cu elevii. Are și un copil cu un elev de 12 ani