Tehnici electorale în lumea satului

Am ras de m-am prapadit, pentru a-mi da seama la final c-ar fi trebuit de fapt sa plang! Zilele trecute, un ales local, mi-a vorbit o seara intreaga despre ce se intampla pe timpul unei campanii electorale in lumea satului. Omul nu vorbea din auzite, ci din propria sa experienta. Trebuie stiut, a inceput el, ca pregatirile pentru campanie demareaza cu multe luni inainte de startul oficial. Se trece din vreme la un inventar al actelor de identitate expirate sau pe cale sa expire.Toate acestea sunt innoite pe cheltuiala echipei de candidati care se afla la putere. Titularii isi primesc documentele inapoi doar in ziua de votare, mai precis in drum spre locul unde urmeaza sa voteze si unde sunt dusi cu masina de cei care le-au tinut actele zalog. Asa zisii oameni nevoiasi alcatuiesc grosul acestei categorii de votanti. De exemplu, cei ce primesc ajutoare de la primarie. Echipa adversa, aflata in opozitie, incearca si ea sa-si procure niste clienti, insa cu sanse mai putine. Competitia cea mai dura este in privinta vizelor de flotant. Noi, zice "prietenul' meu, am fost mai iuti decat ceilalti, reusind sa facem vreo trei sute de mutatii. Opozitia, adica ceilalti, a ajuns doar la saptezeci.

Puterea este, prin natura imprejurarilor, aproape intotdeauna in avantaj. Rar comuna prin care sa nu curga un parau. Numai ca cei din opozitie nu prea au cum sa le trimita localnicilor acasa remorci cu nisip. Desi al paraului, nisipul este sub controlul primariei, iar utilajele necesare pentru incarcare si transport tot ale ei. Intrebarea este ce fac oamenii cu atata nisip? Cei mai multi dintre ei, nimic! Pai si de ce-l primesc atunci? Ete-te, cum sa nu-l primeasca daca e pe degeaba! De fapt, acesta pare sa fie cuvantul de ordine: pe degeaba! Tot ce este pe degeaba e bine venit, ba chiar exista printre sateni unii care bat cu destula pricepere saua, doar-doar o pricepe iapa. Numai ca iapa...dar mai bine sa dau cuvantul interlocutorului cu pricina. Ii vezi pe la terase, zice,cautand cu ochii vreun fraier care sa le faca cinste. Deunazi, treceam pe drum. Imediat ma ia unul de departe in primire, ca ce bun ar fi un coniac, crezand ca eu o sa sar mintenas cu banul sa-i potolesc setea. Dac-o faceam, nu mai aveam scapare pana in ziua de alegeri, trebuia sa dau mereu de baut. astia, machitorii de profesie, ii tin minte doar pe cei care dau la urma de tot de baut, asa ca e bine ca numai atunci sa le faci cinste, altfel nu te alegi cu nimic.

Ca sa te alegi, ca sa fii ales, mai bine zis, primesti, in calitate de candidat, niste bani de la partidul pe care il reprezinti. Aici e aici, trebuie sa cauti metode cat mai discrete pentru a imparti banii acestia alegatorilor. In orice caz, daca suma nu este convingatoare, o poti face mai mare promitand c-o oferi dupa. Sau o poti transforma in altceva. De exemplu, in adidasi ieftini. Unul il dai inainte de vot, celalalt dupa! Echipa povestitorului a incercat la alegerile trecute si-a mers! Ceea ce, incercand o gluma amara, putem spune ca n-a fost rau pentru democratie! Una e sa-i tragi un sut in fund cu galosi de guma in picioare, alta cu adidasi!