x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Trăiasca duhul lui Iancu!

Trăiasca duhul lui Iancu!

de Florin Condurateanu    |    18 Sep 2013   •   19:26

Mormântul lui Avram Iancu este un teribil altar de suflet românesc. Lângă crucea lui Avram Iancu, lângă gorunul majestuos al Crăişorului nu poţi rătăci drumul. Peste 10.000 de români au venit pe câmpia de la Ţebea să-şi acordeze bătaia inimii cu spiritul eroului ţării, Avram Iancu. “Trăiască duhul lui Iancu/ Trăiască moţul între moţi/ Câmpia Libertăţii spune/ Că Avram Iancu suntem toţi”. Mai mult ca oricând a pune o floare pe crucea Crăişorului e semn că poporul nu acceptă să stea în genunchi şi “Popor românesc, nu uita niciodată/ Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi/ La tine acasă cât faci ochii roată/ De dragul eroilor veşnic să arzi”. Să nu uităm că e recunoscut faptul că Avram Iancu a lansat cea mai scurtă chemare la luptă din toată lumea. “No, gata, no, hai!” “Şi nu e român omul care în viaţă/ Odată măcar, într-un ceas minunat/ Pe sine privindu-se parcă în faţă/ Lui Iancu Avram nu i s-a închinat.” Dar să şi rostim legământ lângă mormântul lui Iancu întru îndreptarea unor întristătoare necazuri româneşti. La puţini kilometri mai departe de gorunul secular al Iancului se află un alt colţ de rai, comuna Vaţa. M-am aflat trecând prin comuna îmbrăţişată de păduri pe o scenă în parcul localităţii şi am observat lângă mine o minunăţie de copil. Un băieţel bucălat îmbrăcat cu o ie lucrată în arnici negru, pe cap cu un clop miniatural de moţ şi înfăşurat la brâu cu panglica tricoloră. M-am dus, l-am pupat şi i-am spus la microfon “Ce frumos te-a gătit mămica ta şi ce mândră e să-şi vadă băiatul atât de frumos pe scenă”. Copilul a rostit la microfon şi el câteva vorbe. “Mama mea a murit de cancer acum un an şi tata n-a avut bani să vină din Spania la înmormântare.” Lângă mormântul lui Iancu neamul românesc trebuie să jure legământ ca în viitor copiii neamului să nu se mai afle la mii de kilometri de părinţii izgoniţi din ţară de lipsa locurilor de muncă să culeagă în genunchi fructele pământurilor străine. “Ce veşti mai aveţi voi, români, despre Iancu/ Să spună ce ştiu toţi acei care ştiu/ Ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu/ La Ţebea, la Ţebea, eroul e viu.” Undeva într-un oraş al ţării am ascultat cu bob de lacrimă în ochi spusa unui bărbat cât bradul. Istorisea că înainte de ’89 se enervau şi cârteau împotriva autobuzelor pline, deşelate de atâţia oameni agăţaţi pe scara autobuzului pentru a ajunge la timp la ora de începere a muncii. Şi povestea cu glas tremurat bărbatul că acum la ora de dimineaţă se uită pe geam cum trec autobuzele goale spre vechile întreprinderi rase de pe faţa pământului, iar ei stau la fereastră şi nu mai au unde se duce. Lângă mormântul lui Avram Iancu avem obligaţia să ne luăm sfânta misiune de a readuce slujbele românilor ca la ora de intrare în schimb să aibă unde să se ducă, chiar în autobuze înţesate de oameni. “La Ţebea foşnesc româneşte gorunii/ Şi întreg calendarul se aude pe drum/ Şi clopote fierb undelemnul furtunii/ la Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum.” Mi-a tresăltat de mândrie inima auzind un tânăr genial al României, pe liceanul Ionuţ Budişteanu, cel care a fost premiat de americani cu un fel de echivalent al Premiului Nobel pentru tineret, inventiv în cercetare. Cu o naturaleţe fermecătoare liceanul român a spus că el este produs al şcolii româneşti şi că nici nu se gândeşte să plece din ţară, unde vrea să-şi continue cercetările atât de aplaudate de întreaga lume. Lângă  mormântul lui Avram Iancu avem a jura că trebuie să facem ce o fi de făcut, să ne păstrăm acasă tinerii, să ne păstrăm acasă minţile luminoase ale fiilor neamului. “Eroul ne cheamă, Ne cheamăla Ţebea, Al nostru frumos, pătimit Crăişor/ Aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea/ Roş-galben-albastru-altar tricolor.” Şi tot lângă duhul lui Iancu trebuie să nu stricăm niciodată superba strigare a acelui băieţandru, care pe străzile anului 1918 ura cu voioşie “Trăiască România Dodoloaţă”. Ţara întregită şi rotundă ca o inmă caldă, Ţara unită pe care trebuie să o mângâiem cu fapta şi cu gândul curat. “Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul/ La Ţebea venim, fii tăi te cinstesc/ Lui Iancu ­ închinare, Trăiască Ardealul/ Trăiască întregul popor românesc.”

×