Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiind născut în 197o, m-a ferit Dumnezeu să apuc anii '50. Dar am apucat să citesc. Şi m-am îngrozit. Mi-a dat, însă, Ăl de Sus zile să apuc ceea ce se întâmplă acum. Mi-e scârbă, îmi vine să vărs. Cu excepţia faptului că încă nu te ridică de pe stradă înaintea începerii acţiunii penale, ci imediat după, zău dacă atmosfera pare a diferi prea mult.
Oricine spune orice, oricând, despre oricine, fără nici o probă, fără nici o argumentare, de multe ori fără nici o logică. E vremea făcăturilor spectaculoase. Se scot (de la sertarul cu strânsură) dosare penale documentate în ani şi informaţii compromiţătoare despre oponenţi, se spurcă toată lumea cu toată lumea, se face rău oamenilor (în cel mai pur stil mafiot) prin intermediul familiilor lor. Se înfierează public, se monitorizează, se interceptează şi se filează nonstop duşmanii de clasă, se ridică grupuri oameni cu autocarul şi, mai nou, cu flotila de elicoptere. Se încearcă pe faţă interzicerea unor emisiuni (inclusiv prin sindicalizarea organizată a reclamaţiilor către stăpânire), se produc autodenunţuri de paradă în direct, orice spui şi faci se foloseşte negreşit, la momentul oportun, împotriva ta.
Conştiinţele de paradă ale naţiunii arată cu degetul ţintele viitoarei furii populare, categorii socio-profesionale se urăsc şi se detestă reciproc, transparent, asumat, în gura mare şi neapărat live. Totul s-a mutat în ziare, pe sticlă, pe Internet. Se vieţuieşte periculos şi scârbos. Demenţii, obsedaţii şi psihopaţii umblă liberi pe stradă. Autoritatea statului a devenit, aşa, un soi de vagă amintire. Statul însuşi a ajuns o formă fără fond, un simplu cuvânt din DEX, care odinioară definea comunitatea dintr-un anumit areal geografic. Noţiunea de viaţă privată nu mai există, a fost pur şi simplu desfiinţată, odată cu bunul simţ şi cu respectul către aproape. Informaţiile intime sunt, absolut toate, tranzacţionabile la bursa unei aşa-zise necesităţi de informare a marelui public. Care trebuie musai ţinut ocupat, cu ochii holbaţi în televizor, să nu cumva să-şi aducă aminte că trebuia să trăiască bine.
Citește pe Antena3.ro
