Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unii se nasc supăraţi. Dintre cei care vin pe lume indispuşi, căţiva trag tot timpul profit din această veşnică imbufnare, fiindcă induc in semeni un reflex de culpă. Aceştia nu-şi dau seama de ce trebuie să se simtă vinovaţi, dar le fac supăraţilor toate hatărurile, numai să nu-i mai vadă atăt de porniţi pe lume şi pe soartă.
Unii se nasc supăraţi. Dintre cei care vin pe lume indispuşi, căţiva trag tot timpul profit din această veşnică imbufnare, fiindcă induc in semeni un reflex de culpă. Aceştia nu-şi dau seama de ce trebuie să se simtă vinovaţi, dar le fac supăraţilor toate hatărurile, numai să nu-i mai vadă atăt de porniţi pe lume şi pe soartă.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Unii se nasc supăraţi. Dintre cei care vin pe lume indispuşi, căţiva trag tot timpul profit din această veşnică imbufnare, fiindcă induc in semeni un reflex de culpă. Aceştia nu-şi dau seama de ce trebuie să se simtă vinovaţi, dar le fac supăraţilor toate hatărurile, numai să nu-i mai vadă atăt de porniţi pe lume şi pe soartă.
Un sculptor, acum in vărstă, deşi lipsit de un mare talent, a dobăndit tot ce ar fi putut obţine un artist mult mai dotat decăt el, spunănd mereu că ii e scărbă de Bucureşti şi de oamenii de pe aici. Iar oamenii de pe aici, in loc să il ignore, i-au dat comenzi, l-au ţinut in rosturi administrative importante şi au stat in faţa lui cu capetele plecate, doar-doar l-or vedea dacă nu senin, măcar mai puţin neguros. Poate şi pentru că aşa cum unii se nasc supăraţi, unii se nasc cu un continuu simţămănt de datornici. Dau oricăt şi orice ca să scape de senzaţia că au nişte rate neplătite, pentru care, cu toate că nu le cunosc, vor da căndva socoteală.
Ar mai fi o chestiune care-i asigură sculptorului născut supărat un regim privilegiat, peste ceea ce ar putea căştiga cu talentul lui de mijloc. Se supără rău cănd comenzile care i se dau nu-s cele mai mari cu putinţă. Şi atunci funcţionarii din cultură care se ocupă cu impărţitul comenzilor il lasă să ridice monumente din ce in ce mai inalte şi mai aiuritoare, ca să scape de nesfărşita lui surescitare, de aerul lui iritat. Credeţi voi - spune expresia sa ofensată - că mă prostiţi, că nu ştiu ce urmăriţi? Nu sunteţi vrednici nici măcar de dispreţul meu. Iar dacă imi pierd vremea acceptănd să inalţ nişte statui e pentru că statuile mă scărbesc şi mai tare decăt viaţa pe care trebuie s-o duc alături de voi.
Fiind alcoolic, comenzile cu care ii e indulcită bosumflarea sunt lungite, cere tot timpul suplimentări aberante de fonduri, discuţiile cu el sunt incoerente, dublate de jigniri, totuşi i se suportă mărlănia pentru că, nu-i aşa?, geniile au ciudăţenii.
Mulţi din oamenii care au de a face cu el ar vrea să nu-l fi cunoscut şi să nu fie obligaţi să-l viziteze. In sinea lor, ii doresc ce-i mai rău şi se culpabilizează şi mai multpentru ceea ce simt.
Oameni, ca artistul despre care scriu, sunt consideraţi in zodia fatalităţii. Deşi n-ar trebui decăt să le spui nu, iar cănd supărarea congenitală pare a le da in clocot să-i bagi golăneşte in mă-sa in cel mai neaoş mod cu putinţă. E uimitor ce poate să rezolve de multe ori o injurătură bine şi ferm articulată.
Unii se nasc supăraţi. Dintre cei care vin pe lume indispuşi, căţiva trag tot timpul profit din această veşnică imbufnare, fiindcă induc in semeni un reflex de culpă. Aceştia nu-şi dau seama de ce trebuie să se simtă vinovaţi, dar le fac supăraţilor toate hatărurile, numai să nu-i mai vadă atăt de porniţi pe lume şi pe soartă.
Un sculptor, acum in vărstă, deşi lipsit de un mare talent, a dobăndit tot ce ar fi putut obţine un artist mult mai dotat decăt el, spunănd mereu că ii e scărbă de Bucureşti şi de oamenii de pe aici. Iar oamenii de pe aici, in loc să il ignore, i-au dat comenzi, l-au ţinut in rosturi administrative importante şi au stat in faţa lui cu capetele plecate, doar-doar l-or vedea dacă nu senin, măcar mai puţin neguros. Poate şi pentru că aşa cum unii se nasc supăraţi, unii se nasc cu un continuu simţămănt de datornici. Dau oricăt şi orice ca să scape de senzaţia că au nişte rate neplătite, pentru care, cu toate că nu le cunosc, vor da căndva socoteală.
Ar mai fi o chestiune care-i asigură sculptorului născut supărat un regim privilegiat, peste ceea ce ar putea căştiga cu talentul lui de mijloc. Se supără rău cănd comenzile care i se dau nu-s cele mai mari cu putinţă. Şi atunci funcţionarii din cultură care se ocupă cu impărţitul comenzilor il lasă să ridice monumente din ce in ce mai inalte şi mai aiuritoare, ca să scape de nesfărşita lui surescitare, de aerul lui iritat. Credeţi voi - spune expresia sa ofensată - că mă prostiţi, că nu ştiu ce urmăriţi? Nu sunteţi vrednici nici măcar de dispreţul meu. Iar dacă imi pierd vremea acceptănd să inalţ nişte statui e pentru că statuile mă scărbesc şi mai tare decăt viaţa pe care trebuie s-o duc alături de voi.
Fiind alcoolic, comenzile cu care ii e indulcită bosumflarea sunt lungite, cere tot timpul suplimentări aberante de fonduri, discuţiile cu el sunt incoerente, dublate de jigniri, totuşi i se suportă mărlănia pentru că, nu-i aşa?, geniile au ciudăţenii.
Mulţi din oamenii care au de a face cu el ar vrea să nu-l fi cunoscut şi să nu fie obligaţi să-l viziteze. In sinea lor, ii doresc ce-i mai rău şi se culpabilizează şi mai multpentru ceea ce simt.
Oameni, ca artistul despre care scriu, sunt consideraţi in zodia fatalităţii. Deşi n-ar trebui decăt să le spui nu, iar cănd supărarea congenitală pare a le da in clocot să-i bagi golăneşte in mă-sa in cel mai neaoş mod cu putinţă. E uimitor ce poate să rezolve de multe ori o injurătură bine şi ferm articulată.
Citește pe Antena3.ro
