În faţa unui om de seamă, orice jurnalist tânăr se simte dator să afle care ar fi cele zece cărţi pe care acesta le-ar lua pe o insulă pustie. Oamenii de seamă eşuează însă o dată la o mie de ani pe o insulă pustie. Pustiul se instalează în jurul minţilor mari devreme şi pentru toată viaţa. Cine zice că prima carte pe care ar lua-o cu el, într-o izolare în absolut, este Biblia, mărturiseşte, de fapt, că n-a deschis-o niciodată, dar că declaraţia dă bine la popor.
Există în conştiinţa lumii câteva cărţi, cum ar fi Biblia ori teatrul lui Shakespeare şi Don Quijote de Cervantes care trezesc în naivi un simţământ de evlavie şi mult respect pentru cine le pomeneşte. Citarea, nu citirea lor, produce prestigiu. Când un nerod de fotbalist s-a dat mare zicând că el îl citeşte pe Dostoevski, presa a reacţionat de parcă mărginitul şi-ar fi dat doctoratul la Harvard. Sau şi mai mult, de parcă Dostoevski ar fi trebuit să se simtă onorat fiindcă e pomenit de un fotbalist.
O întrebare, pe care am aflat-o într-o reclamă de transport în comun, mi-a dat dintr-o dată sensul a ce ar trebui să fie seria de întrebări de adresat unor personalităţi. Întrebare era: Care e ultima carte pe care n-ai citit-o? I-aş face întrebării câteva corecţii, astfel ca ea să nu mai fie un simplu sclipici comercial, ci baza unui test obligând la adevăr. Cum ar fi: Ce cărţi n-aţi lua cu dumneavoastră pe o insulă pustie? Sau: Care ar fi cele zece cărţi pe care le-aţi citit fără nici un folos? Ce cărţi n-aţi mai reciti niciodată? Care sunt cărţile care trebuie recitite la fiecare zece ani? Ce cărţi v-au chinuit copilăria şi adolescenţa prin obtuzitatea şi lipsa lor de conţinut? Există cel puţin un manual şcolar pe care îl ţineţi minte cu multă recunoştinţă toată viaţa?
Sociologii, care întocmesc întrebările în sondajele de opinii, pot fi chemaţi la judecată şi pot pierde confruntarea dacă prin modul în care formulează întrebările induc şi răspunsul. N-o să aflăm niciodată opinia unei naţii, vizavi de politicienii cu care nu-i prudent să ai de-a face sau cu puzderia de târfe-vedete tv cu care nici un bărbat sănătos la cap nu s-ar însura. Un test corect ar trebui să inventarieze şi motivele. Oricât de ingenioasă ar fi formulată o întrebare, masculii vor răspunde la alta. Cum să întemeiezi o familie cu o târfă guralivă? A, să te culci cu ea, da. În subtext, orice sondaj referind la popularitatea vedetelor promovate de câteva televiziuni şi de mai toate publicaţiile maculatură vor dovedi condiţia lor de curve, nu de soţii şi mămici onorabile. Ar fi interesant de ştiut ce-ar răspunde şefii secţiilor de cultură din presa mare la întrebarea: Care sunt ultimele cărţi pe care nu le-aţi citit? Şi ar fi mai interesant, cunoscând ce puhoi de cărţi se revarsă în toate redacţiile, de când fabricaţia unei cărţi a devenit o chestiune de bani, nu de minte şi simţire, ce cărţi n-au fost deschise niciodată.