x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Un test în oglindă

Un test în oglindă

de Tudor Octavian    |    02 Feb 2011   •   19:04

În faţa unui om de seamă, orice jurnalist tânăr se simte dator să afle care ar fi cele zece cărţi pe care acesta le-ar lua pe o insulă pustie. Oamenii de seamă eşuează însă o dată la o mie de ani pe o insulă pus­tie. Pustiul se  instalează în jurul min­ţilor mari devreme şi pentru toa­­tă viaţa. Cine zice că prima car­te pe care ar lua-o cu el, într-o izolare în absolut, este Biblia, măr­tu­riseşte, de fapt, că n-a deschis-o niciodată, dar că declaraţia dă bine la popor.

Există în conştiinţa lumii câ­te­va cărţi, cum ar fi Biblia ori teatrul lui Shakespeare şi Don Quijote de Cer­vantes care trezesc în naivi un sim­ţământ de evlavie şi mult res­pect pentru cine le pomeneşte. Ci­tarea, nu citirea lor, produce presti­giu. Când un nerod de fotbalist s-a dat mare zicând că el îl citeşte pe Dostoevski, presa a reacţionat de par­că mărginitul şi-ar fi dat docto­ratul la Harvard. Sau şi mai mult, de parcă Dostoevski ar fi trebuit să se simtă onorat fiindcă e po­menit de un fotbalist.

O întrebare, pe care am aflat-o într-o reclamă de transport în co­mun, mi-a dat dintr-o dată sensul a ce ar trebui să fie seria de întrebări de adresat unor personalităţi. În­t­r­e­­bare era: Care e ultima carte pe care n-ai citit-o? I-aş face în­tre­­bă­rii câteva corecţii, astfel ca ea să nu mai fie un simplu sclipici co­mer­­­cial, ci baza unui test obligând la adevăr. Cum ar fi: Ce cărţi n-aţi lua cu dumneavoastră pe o insulă pus­­­­­tie? Sau: Care ar fi cele zece cărţi pe care le-aţi citit fără nici un fo­­­­los? Ce cărţi n-aţi mai reciti niciodată? Care sunt cărţile care tre­­­­buie recitite  la fiecare zece ani? Ce cărţi v-au chinuit copilăria şi ado­­­­­les­cenţa prin obtuzitatea şi lip­sa lor de conţinut? Există cel puţin un manual şcolar pe care îl ţineţi min­­­te cu multă recunoştinţă toată viaţa?

Sociologii, care întocmesc în­tre­bările în sondajele de opinii, pot fi chemaţi la judecată şi pot pierde con­fruntarea dacă prin modul în care formulează întrebările induc şi răspunsul. N-o să aflăm niciodată opinia unei naţii, vizavi de po­l­­iticienii cu care nu-i prudent să ai de-a face sau cu puzderia de târ­fe-vedete tv cu care nici un bărbat să­nă­tos la cap nu s-ar însura. Un test corect ar trebui să inventarieze şi motivele. Oricât de ingenioasă ar fi formulată o întrebare, masculii vor răspunde la alta. Cum să întemeiezi o familie cu o târfă gu­ra­li­vă? A, să te culci cu ea, da. În subtext, orice sondaj referind la popu­la­ri­tatea vedetelor promovate de câ­teva televiziuni şi de mai toate pu­bli­caţiile maculatură vor do­vedi condiţia lor de curve, nu de soţii şi mămici onorabile. Ar fi interesant de ştiut ce-ar răs­­­punde şefii secţiilor de cultură din presa mare la întrebarea: Care sunt ultimele cărţi pe care nu le-aţi citit? Şi ar fi mai interesant, cu­nos­când ce puhoi de cărţi se re­var­să în toate redacţiile, de când fa­­bricaţia unei cărţi a devenit o ches­­tiune de bani, nu de minte şi sim­ţire, ce cărţi n-au fost deschise niciodată.

×
Subiecte în articol: editorial