Victoria PSD asupra lui Adrian Nastase

Unii ar putea spune ca-i o surpriza. N-a fost decat o surpriza decat pentru cei care nu se pricep cat de cat la electorat. Multi specialisti puneau o posibila rasturnare a scorului dupa primul tur pe seama sporului de prezenta la al doilea. Iata insa ca, in conditiile unei participari aproape egale cu cea din 28 noiembrie 2004, scorul lui Adrian Nastase s-a redus pana la a lasa sa se intrezareasca victoria lui Traian Basescu. A fost, mai intai, nefericita idee de a crea iluzia ca la 12 decembrie 2004 nu urmeaza a se intampla nimic deosebit. Strategii de campanie ai Uniunii PSD+PUR au socotit ca aceasta decizie il va defavoriza pe Traian Basescu. Intr-adevar, electoratul Aliantei D.A. a fost demobilizat. A fost demobilizat insa si electoratul lui Adrian Nastase. Presupunand ca jocurile sunt deja facute, o parte a acestui electorat a stat acasa. A stat acasa si pentru ca activul Uniunii Nationale nu s-a mai pus in miscare cu energia de la primul tur. Si-au spus cuvantul nu numai sentimentul pe care l-am putea numi "al sacilor in caruta", dar si o anume nemultumire a baronilor din PSD fata de Adrian Nastase. O nemultumire care si-a gasit expresia in lovitura administrata de Ion Iliescu lui Adrian Nastase prin declaratia potrivit careia Mircea Geoana nu va fi premierul viitorului guvern.

Prin negocierile rapide pentru formarea noului guvern, Adrian Nastase a vrut sa dea un semnal ca angajamentul lui Traian Basescu de a numi un premier al Aliantei ramane o simpla demagogie electorala. Ion Iliescu a prabusit, dand cu cotul, aceasta constructie extrem de migaloasa. Daca Mircea Geoana nu va fi premier inseamna ca intreaga campanie a lui Adrian Nastase axata pe tandem a fost o tragere pe sfoara a electoratului. Cum o parte a electoratului PSD e al fostului presedinte, se intelege ca, astfel, s-a dat un semnal de desolidarizare cu Adrian Nastase.

O alta greseala comisa de Adrian Nastase a reprezentat-o delimitarea categorica, brutala, de Partidul Romania Mare. Adversarul sau Traian Basescu n-a avut scrupule. A luat atitudine impotriva aliantei PSD-UDMR, a imbratisat multe teze vadimiste, cum ar fi, de exemplu, cea a "negocierii in genunchi" cu Uniunea Europeana sau cea a demnitatii mioritice fata de strainatate, asumarea sloganului de tip A.C. Cuza "Romania a romanilor", in fine, a cochetat pe fata cu PRM.

O asemenea pozitie a putut fi asumata de catre Traian Basescu din doua motive:

a) Forta politica pe care o reprezinta trece drept prooccidentala, europeana. Drept urmare, candidatul n-a avut nici o problema sa se dea nitel nationalist.

b) Stiuta fiindu-i disponibilitatea de a-si schimba pozitiile cu o seninatate dezarmanta (ceea ce i-a adus chiotele intelighentei ca fiind un politician sincer, de parca omul politic ar fi un flacaiandru amorezat), Traian Basescu va da cu tifla lui C.V. Tudor si PRM-ului.

Pentru Adrian Nastase ar fi fost imposibila o asemenea pozitie. Mai intai pentru ca partidul sau poarta povara trecutului iliescist. Dupa 2000, premierul a incercat sa-l modernizeze. L-a varat in Internationala Socialista, l-a pus in contact cu Occidentul, i-a schimbat o parte din lideri. La nivelul imaginii, efortul a fost un esec deplin. PSD a ramas mai departe partidul nationalismului vecin cu nationalismul extremist, partidul baronilor locali si centrali. Asumarea sloganelor lui C.V. Tudor, harjoana cu PRM l-ar fi costat enorm pe Adrian Nastase.

Nu in ultimul rand, esecul lui Adrian Nastase e rezultatul temeliilor subrede pe care regimul PSD a asezat presa romana. Nemultumit de felul in care e reflectat, guvernul PSD a cautat sa cumpere presa. A dat publicitate de stat unor jurnale, a scutit de la plata datoriilor bugetare cateva televiziuni. Mai grav, a ajutat cativa oameni de afaceri controversati sa-si creeze din nimic ziare si televiziuni. Astfel au aparut numeroase ziare si televiziuni apartinand unor carnatari cu care PSD a incheiat intelegeri secrete. Aceste asa-zise institutii au trecut insa in barca Aliantei la primul semn de slabiciune al PSD, jurnalistii de rand, iritati de presiunile de pana atunci venite in numele PSD, abia au asteptat sa se napusteasca impotriva lui Adrian Nastase.

Asa s-a ajuns ca, exceptie facand putine ziare, printre care se numara si Adevarul, in aceasta campanie electorala s-a manifestat cea mai mare partinire a presei din 1990 incoace, anul cand publicatiile echidistante se numarau pe degete. Adrian Nastase a fost atacat in ziare, pe posturi de televiziune fara reticenta, in timp ce Traian Basescu a fost elogiat fara rezerve, intr-un cult al personalitatii amintind de cel al lui Nicolae Ceausescu. Parasind prudenta ceruta de profesie, numerosi gazetari, moderatori, ba chiar si cititori de prompter tv au facut-o pe chibitii electorali, au indemnat fatis la vot pentru candidatul Aliantei.

Altfel ar fi stat lucrurile daca ar fi existat o presa si o televiziune axate pe principiile economiei de piata, dependente, asadar, de tiraj si de rating. Nici un jurnal si nici o televiziune nu si-ar fi permis parasirea echidistantei fara riscul de a da faliment.

Rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin e o lectie amara pentru PSD si pentru Adrian Nastase. Dar si o lectie de luat in seama pentru Alianta si Traian Basescu.