Vocea Patriotului Naţionale

Vocea aceasta e foarte nehotărâtă în zilele noastre, i-ar fi plăcut lui Caragiale, sunt convinsă. Vocea asta înfierează statul zi de zi cum că dă bani prea mulţi pentru puşcăriaşi şi prea puţini pentru copii. Zi de zi, nu este o exagerare. Plânge, se lamentează, scrie petiţii, organizează proteste la care ulterior nu se mai duce, dar suferă real şi profund pentru că alocaţiile sunt mici. Când, în Parlament, dintr-o greşeală, dintr-o întâmplare sau dintr-un calcul politic sau pur şi simplu printr-o decizie de oportunitate, se votează dublarea alocaţiilor pentru copii, Vocea se repliază. Şi atacă în sens invers.

Cum? Au mărit alocaţiile pentru copii? De ce au făcut asta? Pentru că vin alegerile. Peste un an, dar cui îi mai pasă de adevărul istoric. Şi oricum, şi dublate sunt foarte mici. Şi oricum, banii nu vor fi utili copiilor, ci o să îi folosească părinţii lor la crâşmă, pe bere şi votcă. Deci nu, nu e bine nici aşa. Deloc bine. Mai bine rămâneau mici. Pentru că aşa, sigur-sigur Guvernul bagă alte taxe, ca să recupereze banii ăştia din alocaţii, care oricum nu folosesc nimănui, de fapt folosesc, dar pentru creşterea vânzărilor la alcool. Şi tot aşa, într-un cerc infinit. Nu intru în detaliile alocaţiei dublate, eu sunt pro alte măsuri, nu neapărat pro alocaţii. Cred că banii ar putea fi investiţi mai bine în şcoli şi grădiniţe, în manuale, cred că natalitatea ar trebui încurajată altfel. Dar le propun lor, Vocilor atât de vehemente, să îşi imagineze, măcar pentru scurt timp, cum ar fi să nu aibă bani să cumpere nu ciocolată, ci pâine pentru copiii lor. Poate aşa ar evalua altfel cei 42 de lei în plus la alocaţie.