Zarzavatul politic

Vraistea facuta prin gradini de urgia potoapelor, prapadind castravetii si patrunjelul, rimeaza desavarsit cu urgia savarsita in zarzavatul politic romanesc. Din rumeneala de tomata proaspata a unei ministrese, care a demisionat in urma unei convulsii morale, s-a ales praful, din armonia de pupaturi care acompania lansarea la apa a vaporului actualei puteri, a ramas un vacarm de ciomege si lovituri pe sub masa, la glezne. Presedintele insusi, care trece inca drept cel mai iubit fiu al natiei, blagoslovit cu o adoratie majoritara, conduce voiniceste lupta transformarii vietii politice romanesti in haos. Scandalul gazetarului care a trecut lacul Snagov cu barca, alaturi de consoarta bortoasa in sapte luni, s-a asezat la masa primului ministru si alaturi de alti doi conationali, cu nevestele si ei, au modificat intr-o juma’ de ceas istoria viitoare a Romaniei, a condensat tot atata interes cat prima aselenizare. Hazul dar si revolta, uneori excesiva, a natiei pe tema majora a metaforei cu licuricii, lansata de presedintele Basescu, au crescut cota de interes pentru politica si au organizat, ca pilitura pe o foaie de maculator sub care ai pus un magnet, oftaturile coafezelor dambovitene. Pe mine spusele plastice ale presedintelui nu ma mai iau prin surprindere chiar daca de multe ori ies, ca fumul, de-a dreptul din cortul tiganesc. Cand era ministru, multi isi amintesc, a rezolvat cererea sindicala a ceferistilor de a le da lefuri mai mari, dandu-le - a spus-o fara inconjur - un atribut corporal pitit indeobste sub slit. Ei si! Cativa politicieni au cerut referendum pe tema despovararii domnului Basescu de functia prezidentiala, cu care ar fi, din motive de derapaje orale, incompatibil. Sa fim seriosi! Cativa jurnalisti au cerut punerea la zid a gazetarului care a cutezat sa inregistreze (am inteles ca ziaristul dispune de o proba in acest sens) ilegal o discutie cu seful statului si sa divulge o mascare zisa off the record. Iarasi sa fim seriosi! Am mai povestit de doua-trei ori zilele astea o intamplare. Prin 1992, seful statului israelian de atunci a intrat in gura presei printr-o spusa, sa-i zicem, basesciana, cu toate ca la vremea respectiva Basescu nu avea buricul politic legat. Intrebat, intr-o discutie privata, de un jurnalist evreu, ce parere are despre o anume ministresa ( a Educatiei) care juca tontoroiul si baga strambe politice guvernului Rabin, a spus: "Asta e o curva batrana care nu mai tine minte nici cand s-a ...ut ultima oara". Presedintele era de meserie pilot militar. Condusese chiar aviatia militara israeliana si ramasese de la popota cu anumite deprinderi. N-a cazut, cu tot taraboiul de presa, iar jurnalistul e bine mersi si acum. Ca si in America, si in Israel oricine poate inregistra pe oricine atunci cand e parte in dialog, iar off the record nu mai exista atunci cand gazetarul crede ca informatia excede uzul personal. Unul isi poate inregistra nevasta fara stirea ei cand se cearta cu ea, dar in nici un caz nu-i poate pune un microfon in asternut sa vada daca nu-l traduce cu altul. Daca domnul Basescu ar fi fost la masa de la Snagov ii putea inregistra, fara acordul lor, pe intrigantii care, langa o bere si acompaniati de neveste, puneau la cale rebeliunea anti-anticipate si ar fi avut o proba. Asa, consipirand doar cu intuitiile sale, domnul Basescu obtine un efect ridicol. Daca l-a inregistrat totusi pe primul ministru, treaba e oabla. Iata-ma insa furat de aceeasi maioneza in care inotam de luni bune toti: politicieni, jurnalisti, bagatori de seama. Ce s-a mai baut la "Golden Blitz", cate ore petrece staff-ul prezidential la carciuma, cum de poti fi prieten 15 ani cu un om cu care sa te suni la ora ceaiului matinal sau la miezul noptii si sa nu constati ca e "un mafiot" decat in clipa in care te-a calcat pe bombeul orgoliului de a-ti ingenunchia un adversar s.a.m.d. Romania e alta. Romania nu e la "Golden Blitz" si nici in alta parte unde se paruiesc aliatii puterii. Romania e in satele pustiite de viituri, in mahalaua Ferentarilor pe care n-a mai vizitat-o nimeni din campania electorala si unde puradeii cu burtile goale alearga, dimpreuna cu sobolanii, printre ghene si maldare de gunoi.

Furati de malaxorul zarzavatului politic, turat la maximum anume parca pentru a nu mai pricepe nimeni nimic, n-am bagat de seama furtul secolului in Romania. Un tasti-basti guvernamental iscaleste la Bagdad, in numele meu si al dumneavoastra al tuturor un ucaz prin care renuntam practic la doua miliarde de dolari, datorie a Irakului fata de noi. Daca o batrana pravoslavnica de la mine din sat se poate revolta individual pe felatia acceptata de presedinte, ea neacceptand sa suga bomboana axei Washington-Londra (in fond presedintele, si cand spune prostii, vorbeste in numele nostru al tuturor), chestiunea datoriei irakiene este de-a dreptul criminala. Romania a platit Suediei o datorie veche, aproape arheologica. Irakul, cu dobanzi cu tot, ar datora fiecarui roman cate o suta de milioane de lei. Multi, foarte multi chiar, nu au avut banii astia niciodata in mana. Stim, americanii au renuntat la pretentiile lor. Noi n-o putem face. Romanii, in vremea lui Ceausescu au asudat acolo la 50 de grade cladind fabrici de ciment, poduri peste Tigru, rafinarii. Factura a ramas neachitata. Meritam inapoi, in conditiile in care benzina incepe sa coste la Bucuresti mai mult decat in alte tari europene, o decontare in petrol. Avem unde-l rafina, iar datoria irakiana (am fost acolo si orice irakian se lauda ca tara lui are un subsol care asigura nevoia de petrol a intregii omeniri pentru 300 de ani!) nu poate fi abolita printr-un moft de politicieni. Politicieni care se dau rotunzi la tribuna sau la carciuma unde-si petrec trei sferturi din viata.