Să se schimbe, primesc, dar să rămân-aşa
Să se schimbe, primesc, dar să rămân-aşa
Bariera din sânul mariajului se cheamă adulter. Unii dau cu capul, precum berbecii, se lovesc, cad, schelălăie şi se-ntorc precum căţeluşii dezorientaţi. Alţii o iau la goană ca la coridă şi uită drumul de-ntoarcere.
EFECTE. Adulterul se-ntâmplă. Nu-i nici etic, nici moral. Şi nici nu se străduieşte să pară. Mulţi ştiu, totuşi, că-i destul de sănătos. După psihologia fiecăruia. Alteori e pur şi simplu inevitabil. Accidental sau repetitiv. Devastator precum un uragan, intens ca un cutremur şi grandios precum tsunami. Daunele sunt, îndeobşte, de ordin psihologic, iar efectele se resimt la nivel de orgoliu.
NEGARE. Cineva dibuie activităţi extramaritale-n preajma casei. Se iscă revolta. Furia. Şi regretul. Te-ntrebi, firesc, dacă e prima dată. O excepţie. O nefăcută. Cântăreşti. Hăituieşti vinovatul. Reevaluezi. El nu putea ajunge un trădător dacă ea ar fi fost mai vigilentă. Dacă ea şi-ar fi dat voie să vadă ce era de văzut.
DE GUSTIBUS. În astfel de cazuri, estimările sunt de natură puternic emoţională şi cu accente grav paranoide. După ce furia se calmează, când orgoliul rănit se zbate să se vindece, iată şi-ntrebarea esenţială: cum rezolvăm? Pe unii, impresia “întâmplării” îi aruncă direct în convalescenţă. Alţii dărâmă totul din temelii şi nu mai privesc înapoi. Însă cum te pregăteşti pentru aşa ceva? Cum să te judeci pe tine însuţi ca să vezi dacă, la o adică, ai putea strânge din dinţi? Au ba. Cum şti dacă eşti persoana care luptă pentru căsnicie, pentru exclusivitate asupra unui bărbat sau pentru propriul orgoliu? Unii pur şi simplu nu suportă trădarea şi ghilotinează căsnicia fără să crâcnească. Îşi reabilitează astfel orgoliul. Alţii se arată dispuşi să uite o dată, cu avertismentul categoric că a doua oară nu mai merge. De fapt, înghit o dată şi se obişnuiesc cu gustul.
REPERE. Din categoria văicărelilor ridicole, cap de listă e “nu m-am pregătit pentru asta”. Irelevant. Evident că nu te antrenezi din faşă pentru aşa ceva. Însă la fel de limpede e şi faptul că natura ne-a-nzestrat pe toţi cu capacitate de adaptare rapidă la situaţii neprevăzute. Precum şi cu judecată, o altă vâslă utilă care te-ajută să ieşi la liman. În fapt, perspectiva e greşită, de vreme ce există două tipuri de situaţii, cu titlu de generalitate: cele pentru care merită şi cele pentru care nu merită. Acelaşi principiu se aplică şi persoanelor: merită sau nu merită.