Atenţiune naţiune: Hoţii preferă să fure Trabantul în dauna Porsche!

Are un metru ş’un pic. Este din carton carton presat şi prinde 100 km/h doar dacă te rogi frumos de el! Ci’n să fie, ci’n să fie? Trabantul e domnule! Imagine a Germaniei de Est, Trabantul a reprezentat, fără îndoială, un record absolut la vânzări în ţările comuniste. Probabil, din acest motiv, hoţii de maşini prefără să fure „bucata de carton presat” în dauna unui Porsche de lux.

Statisticile realizate de poliţia din Germania i-au lăsat cu gura căscată pe cei care le-au citit. „ În 2007 Trabantul s-a dovedit marca automobilistică care a fost cea mai râvnită de hoţii de maşini din Germania, după Porsche”, scrie ziarul italian la Stampa, citat de Agerpres. Aproape mai dorită decât a fost în DDR, când est-germanii erau nevoiţi să aştepte în medie 14 ani pentru a o avea.

Afacere prin asigurare
Această statistică ne-ar duce cu gândul la faptul că germanul sau europeanul de aiurea a luat-o razna în ceea ce priveşte gustul pentru caii putere ascunşi sub capote. Nu este chiar aşa.  Trabantele  furate şi acoperite de asigurare se dovedesc a fi numai patru, pentru o despăgubire totală de circa 1.000 de euro. Modelele Porsche 911 sau Cayenne furate anul trecut au fost mult mai multe, 164. Dar lucrul care explică faptul că furtul de Trabanturi aproape că l-a depăşit pe cel de Porsche este că trabantul cu asigurare completă există numai în număr de 2.800. Cele care circulă încă pe drumurile Germaniei având o asigurare simplă şi pe care orice german din Est le recunoaşte după pârâiturile motorului sunt mult mai multe: circa 32.000. Aceasta înseamnă că Trabi care au sfârşit în vizorul hoţilor sunt mult mai numeroase.

Cartonul care aleargă
La 17 ani după acea dată de 30 aprilie 1991 la care din fabrica de la Zwickau, în Saxonia, a ieşit ultimul din cele aproximativ 3 milioane de exemplare produse, Trabantul s-a transformat într-un obiect de cult. Devenit curând unul din simbolurile Căderii Zidului de la Berlin (sunt celebre fotografiile cu zeci de Trababant aşteptând cu răbdare să treacă de cealaltă parte), a atras cu timpul tot mai mulţi fani, chiar şi în Germania de Vest. Astăzi, În Germania există zeci de cluburi specializate (chiar şi în Bavaria – fieful Mercedes) iar la ultima reunire anuală de la Zwickau, desfăşurată în luna iunie, au participat 12.000 de persoane şi 1.800 maşini. La Berlin şi Dresda există chiar o firmă care oferă posibilitatea de a descoperi oraşul la volanul unui Trabi, o ofertă care atrage în fiecare an între 30.000 şi 40.000 de persoane, şi aceasta cu toate că utilitara în format DDR nu este dintre cele mai comod de condus, începând cu schimbătorul de viteze aflat lângă volan şi cu necazul că adesea nu intră în viteză. O nebunie, pe scurt, care merge dincolo de caracteristicile tehnice pure ale celei care odată era numită simbolic ''Rennpappe'' (cartonul care aleargă). În 1957, inginerii care lucrau la riposta est-germană la Volkswagen se confruntau cu un obstacol aproape de nedepăşit: carenţa de materiale. Din acest motiv, pentru caroserie nu s-a optat pentru tablă, ci pentru ''duroplast'', un compus din plastic şi carton presat. Primul motor în patru timpi, furnizat de Volkswagen, a venit de abia în 1989, cu puţin timp înainte de căderea Zidului de la Berlin. Pentru fani - ca şi pentru hoţii de maşini - acestea sunt însă detalii care nu contează.  ''E amuzant să conduci un Trabi'', a explicat Christian Marotz, preşedintele Trabant-Club-Berlin. În caz că ''se rupe'', piesele de schimb sunt produse din nou, a precizat Marotz, care în fiecare zi se aşează la volanul maşinii sale, un Trabi albastru. Oricum ''este o maşină pe care o poţi repara singur'', a mai spus el.