Câinele schizo

De multă vreme încercam să găsesc o imagine, o metaforă, pentru români. Cei de acum, nu cei din cărţile lui Dan Puric sau din manualele de istorie.

Ochii mi-au căzut zilele trecute pe un filmuleţ de pe youtube. Daţi un search după "schizo dog" şi o să vedeţi despre ce e vorba: un căţel care savurează un os pe care îl ţine între labele din faţă. La un moment dat, piciorul din spate se apropie (DA, e chiar propriul picior!) şi dă să-i fure osul. Câinele latră, mârâie şi încearcă să-şi muşte propriul membru. Faza se repetă de mai multe ori.

Comparaţia nu este forţată. Sportul preferat al românilor - nu o să-mi scoată nimeni asta din cap - este furatul căciulii. Furatul propriei căciuli. Dacă România ar trebui să aibă o mascotă, acest câine ar trebui să fie. Nu compoziţiile lui madam Udrea sau clipurile de la Ministerul Tineretului - România reală este alta!

PS. Pe tema României şi al brandingului poate ar trebui să revedeţi emisiunea Apropo TV dedicată acestei teme şi să citiţi volumul "Branding Romania" al Alinei Dolea şi Adrianei Ţăruş. Abordări diferite şi profi.