Drumul spre sufletul pereche

Auzim de multe ori poveşti despre suflete pereche şi ni se pare ciudat că nouă nu ni se intămplă. Iată un exemplu concret, real şi incredibil.

Auzim de multe ori poveşti despre suflete pereche şi ni se pare ciudat că nouă nu ni se intămplă. Iată un exemplu concret, real şi incredibil.

El era un tip impunător, genul de bărbat adevărat care nu lasă nimic la voia intămplării. Scormonitor intr-ale străfundurilor sufletului in ciuda masivităţii fizice şi tandru şi cald in ciuda vocii pătrunzătoare. A cucerit numai femei de nota 20 şi s-a căsătorit cu cea mai frumoasă şi bună dintre ele. 23 de ani s-au admirat reciproc şi au impărţit rele şi bune, dar şi trei copii minunaţi. Ea s-a imbolnăvit intr-o zi, iar el a ingrijit-o ca pe copii, cu dragoste şi duioşie. O măngăia, o alina, o susţinea şi o iubea. Un bărbat căruia i-ar fi căzut in braţe femeia perfectă avea treabă, işi ingrijea soţia şi copiii. Cu calm, cu răbdare, comunicănd cu ei şi stabilind fiecare pas pe care il aveau de făcut. A venit insă momentul cel mai greu: despărţirea. Ea s-a stins ca o lumănare, incet... El a continuat să trăiască, dar pierduse curajul de a merge mai departe. Arăta la fel de bine, puţin mai grizonat, din cauza necazurilor prin care trecuse, dar cu multă experienţă la activ. Tristeţea lui era grea şi dureroasă şi il va insoţi pănă la capătul firului de aţă pe care noi, oamenii, de obicei, o numim viaţă. Cănd credea că nimic nu il mai poate surprinde... După atăta suferinţă s-a indrăgostit de altă femeie. Cănd credea că timpul s-a oprit pentru el, inima lui i-a adus aminte că bate, respiră şi trăieşte. Avea cu zece ani mai mult ca ea, dar era sufletul lui pereche şi datorită ei rostea a doua oară in viaţă: "Te iubesc". Ea il vedea ca pe Cavalerul ei salvator, pentru că acelaşi caracter de luptător o determina să lupte pentru libertatea ei ca fiinţă umană. Un singur lucru ii oprea, distanţa. Vorbeau la telefon, işi scriau mesaje, dar dorinţa şi dragostea lor cereau concretizare. Lumina găndului lui era adăpostul ei, iar ea a alergat spre el la prima chemare, fără să se mai uite inapoi... Era liberă ca valurile mării şi alerga de parcă viaţa i-ar fi depins de asta. La celălalt capăt al drumului un Cavaler o aştepta cu braţele intinse.