Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aproape de ora zece au început primirile la Cabinetul 2 cu Poliana Cristescu, care a fost reţinută mai mult de o jumătate de ceas.
Un anume Constantin Roncea a fost introdus apoi (10:55-11:30).
Cu preşedintele Colegiului Central de Partid, Constantin Nicolae, nu a vorbit mult (ora 11:33-11:42), deşi prin atribuţiile sale se puteau lua şi măsurile de sancţionare împotriva celor care "încălcaseră prevederile Statutului PCR".
Până la 18:49 - când a ieşit ultimul vizitator -, prin biroul Elenei Ceauşescu au trecut Silviu Curticeanu (de patru ori), Ion Stoian, I. M. Nicolae şi Gheorghe Oprea. În josul celei de-a doua pagini - o notiţă în creion "fam. Tinologa (Italia) pentru înfiere Ivan Daniel..." - semn că Elena Ceauşescu aprobase în acea zi şi înfierea unui copil din România de o familie de italieni.
Cu o zi în urmă, Elena Ceauşescu convorbise cu un personaj-cheie - Victor Ciobanu, ministrul Sănătăţii. Probabil că i se aduseseră la cunoştinţă opiniile somităţilor medicale mondiale contactate de ministru în urma comei diabetice prin care trecuse de curând Ceauşescu.
Aflaseră ceilalţi demnitari de suferinţele lui? În general, Ceauşescu le-a lăsat impresia că se credea nemuritor. Despre pensionarea lui sau a Elenei Ceauşescu n-a adus vorba niciodată.
"În ultimul an, el se cam izolase, ne-a spus Ion Coman, secretar al CC al PCR în 1989. Nu mai era cel pe care-l cunoscusem în urmă cu 10-15 ani. S-a acceptat şi darea unor atribuţii mult prea mari pentru nivelul de pregătire şi experienţă al Elenei Ceauşescu. O serie de informaţii în legătură cu situaţia internaţională şi cu situaţia din Europa de Est erau cenzurate de Elena Ceauşescu în ideea de a nu-l supăra pe «tovarăşul», cum se exprima ea. Unele se strecurau şi ajungeau şi la noi. Speram ca la Congresul al XIV-lea, având în vedere şi vârsta lui şi starea de sănătate - era bolnav de diabet şi dependent de insulină -, să renunţe."
