Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fragmentul este tradus din "Savoir improviser. La parole, l'Action, l'Ecrit" de Georges Grzybowski, Paris, Retz, p. 127-169 (an de apariţie a cărţii nemenţionat).
Dramatizarea evenimentului. A evoca înseamnă a face să vezi. Deci, stilul relatării trebuie să fie plin de imagini. De asemenea, trebuie să fie viu, adică trebuie dramatizat. Destinatarul trebuie să aibă sentimentul că a fost acolo, că a participat. Acţiunea se exprimă prin verbe. Dăm mai jos două exemple din doi autori mari, în care verbele aduc un tonus vital de neînlocuit.
1. Scrisoarea Doamnei de Sevignée către Doamna de Grigan Rochers, duminică 18 sept. 1686: "Fata mea, am primit în sfârşit scrisoarea din întâi septembrie; ea ajunsese la Rennes; este o călătorie pe care o fac scrisorile noastre câteodată: pui într-un sac ceea ce ar fi trebuit să fie în altul, nu ştii de care să te legi; dar iat-o; aş fi foarte supărată să o pierd; ea face legătura unei conversaţii care mă pune la curent cu tot ceea ce se întâmplă".
2. Moartea lupului: ..."Pe labe-ntinse lupul se-aşază şi cârlige, / Crispatele lui gheare jos, în nisip, le-nfige, / Pierdut se socoteşte-ncolţit cum nu gândise / Retragerea-i tăiată, potecile închise; / Atunci e prima... / El tot ne mai priveşte şi somnul morţii-l fură / Lingându-şi negrul sânge ce-i înflorea pe gură / Şi, fără să încerce deloc a şti cum piere, / El ochii mari şi-nchide şi moare în tăcere".
Alfred de Vigny
În primul exemplu, Doamna de Sevignée "confirmă primirea unei scrisori de la fiica sa şi comentează întârzierea în stil metaforic, spontan, ca întotdeauna. Ea interpretează evenimentul, iar povestirea sa este foarte evocatoare. Al doilea exemplu este o poveste de vânătoare prin care Vigny ne face literalmente să asistăm la moartea lupului. Este ca un film ale cărui imagini se derulează în faţa noastră. De remarcat abundenţa şi valoarea descriptivă a verbelor subliniate de noi atât în primul, cât şi în al doilea exemplu.
Impresia generală de adevăr este atât de frapantă încât participăm la această dramă prin care, în plan simbolic, poetul ne oferă o lecţie de filosofie.
Simplificarea necesară. Spre deosebire de procesul-verbal, relatarea trebuie să simplifice, cu atât mai mult în relatarea improvizată. Aceasta este ca un crochiu, aproape ca o caricatură, şi nu e pictură executată încet şi conştiincios. Un bun exemplu de relatare improvizată este cea militară. Redactată în plină acţiune, trebuie să permită destinatarului să înţeleagă în linii mari o situaţie pentru a lua o hotărâre.
Relatarea se bazează adesea pe mărturii. Este nevoie de o privire de ansamblu pentru a le verifica, a le corobora şi interpreta. De asemenea, este nevoie de obiectivitate, fără de care nu există fidelitate. Dar aceasta nu trebuie să înăbuşe opinia personală. Între simpla constatare ternă şi fără vlagă şi luarea de poziţie pătimaşă, fără control există atitudinea obiectivă. Numai în acest mod se poate forma o opinie personală, fără a trăda faptele, numai astfel eşti capabil să improvizezi o bună relatare. Adeseori aici îşi spune cuvântul talentul de ziarist. De multe ori în afaceri li se cere tinerelor cadre, inginerilor, inspectorilor să îmbine relatarea exactă a faptelor cu interpretarea inteligentă a acestora.
Neutralitatea strictă nu este de dorit în viaţa profesională, exceptând procesele-verbale ale grefierilor. Există însă grefieri care ştiu să acorde un loc important interpretării prin alegerea cuvintelor folosite. Comparaţi sensul şi importanţa a trei verbe care pot fi alese de redactor (grefier) în fraza următoare:
"Martorul .... declară că se află la ora aceea acolo..." ... recunoaşte... mărturiseşte... Fiecare din aceste trei cuvinte are un sens care va produce un efect variabil asupra cititorului.
Câteva măsuri de precauţie. Dacă vreţi ca relatările scrise de dv. să fie citite trebuie să luaţi măsurile necesare. Concizia este cea mai bună, mai ales dacă relatarea este improvizată. Ea va permite o formă, dacă nu familiară, cel puţin simplificată. Se va putea trece în anexă tot ce ar îngreuna şi complica lectura: citate, hărţi, grafice, tabele şi statistici. Este suficient să se facă trimiteri corecte la acestea.
Când îndrăzneşti să emiţi o judecată personală, este bine "să ai acoperire". De aceea, trebuie păstrate copii ale relatării şi "arhivate" cu grijă toate elementele de bază stilizate în improvizarea povestirii.
Fragment din "Tehnica scrisului", Caiet Documentar editat de Catedra de teoria şi practica presei a Academiei de Studii Social-Politice, pp. 6-8
Citește pe Antena3.ro
