In 1921, cand ranile razboiului s-au mai inchis, ziarul Universul publica o cutremuratoare marturie despre 'Craciunul sub ocupatie'. Textul este semnat doar cu initiale: V.B. 'In ajun se afisase de dimineata ordonanta comandaturii prin care se vestea populatiei ca guvernatorul a incuviintat ca in seara ajunului, de la miezul noptii pana a doua zi dimineata, macelarii sa vanda carne la oricine ar voi sa o cumpere'. In aceste conditii, momentul Nasterii Domnului avea sa-i prinda pe multi la coada la macelarii, pentru a reusi sa aiba un pranz decent pentru familie, a doua zi.
'Nu mai vazusem carne de la 23 noiembrie, ziua intrarii nemtilor in Capitala', scrie jurnalistul. Asa se face ca a pornit si el catre cel mai important punct de vanzare, fix la miezul noptii. 'Aci lumea astepta demult, facand coada doi cate doi, sub paza unui soldat neamt cu baioneta la arma.' Asteptand sa-i vie randul, are timp sa observe 'poporul' care lasase deoparte colindele, in noaptea de Ajun, pentru a tremura subtire in frig. 'Aveam la cot cu mine o bucatareasa cu un cosulet mic pe mana, careia nu i-a tacut gura toata nopticica; in spatele nostru un negustor flecarea si el de zor, cu tovarasu-i de cot. (…) In fata-mi astepta ca si noi un domn bine imblanit cu care am intrat repede in vorba. Si mi-aduc aminte bine ca se lasase un ger strasnic si cu toti sosonii ai din vremuri bune, si cu toata blana si manusile tot din vremuri bune, pisam zapada inghetata de sub picioarele mele marunt de tot si apasat ca si cum as fi incercat un braulet nabadaios, desi numai de asa ceva nu-mi ardea in noaptea aia de pomina.'
Catre dimineata, bietului om ii vine randul sa-si cumpere carnea – 'ne-au revenit numai cate doua kilograme de fiecare, caci se lacomisera altii inaintea noastra', scrie el, povestind cum, un sfert de ceas mai tarziu, macelarul striga celor ramasi la rand ca s-a terminat carnea, 'si erau peste 50 de insi care pierdusera o noapte intreaga ca sa nu se aleaga cu nici un dram de carne'. Cu chiu cu vai reuseste sa convinga inca sase insi sa cedeze cate o jumatate de kilogram din ce cumparasera, pentru cei fara noroc. Milostenia, specifica romanului, mai ales in zi de sarbatoare, parca se facuse mica sub baioneta ocupantilor. (Magda Ursache)
Infiintarea unei mitropolii a Basarabiei
Din 'Universul' din 25 decembrie 1921, aflam despre demersurile facute pe langa guvern 'si la Constituanta bisericeasca ce se intruneste in Capitala pentru infiintarea unei mitropolii a Basarabiei, sub numele Mitropolia Chisinaului si Moldovei de Est. Aceasta Mitropolie va cuprinde doua episcopate ale Basarabiei si tot dintr-insa vor face parte si judetele de nord ale Dobrogei'. Trecuse mai mult de un secol de cand crestinii din acest teritoriu rezistau slavizarii prin biserica... (T. Cires)