Crăciunul sub ocupaţie, în Bucureştiul Primului Război Mondial

In 1921, cand ranile razboiului s-au mai inchis, ziarul Universul publica o cutremuratoare mar­tu­rie despre 'Craciunul sub ocu­patie'. Textul este semnat doar cu initiale: V.B. 'In ajun se afi­sa­se de di­mi­nea­ta ordonanta co­man­daturii prin care se vestea populatiei ca guvernatorul a incuviintat ca in seara ajunului, de la miezul nop­tii pana a doua zi dimineata, ma­ce­larii sa vanda carne la oricine ar voi sa o cum­pe­re'. In aceste con­ditii, mo­men­tul Nasterii Domnului avea sa-i prinda pe multi la coada la macelarii, pentru a reusi sa aiba un pranz decent pentru familie, a doua zi.

'Nu mai vazusem car­ne de la 23 noiembrie, ziua in­tra­rii nemtilor in Capitala', scrie jurnalistul. Asa se face ca a pornit si el catre cel mai important punct de van­zare, fix la mie­zul noptii. 'Aci lumea astep­ta de­mult, facand coada doi cate doi, sub paza unui soldat neamt cu baioneta la arma.' Asteptand sa-i vie ran­dul, are timp sa observe 'po­po­rul' care lasase deoparte colindele, in noaptea de Ajun, pentru a tremura subtire in frig. 'Aveam la cot cu mine o buca­ta­reasa cu un cosulet mic pe ma­na, careia nu i-a tacut gura toata nopticica; in spatele nostru un negustor flecarea si el de zor, cu tovarasu-i de cot. (…) In fata-mi astepta ca si noi un domn bine imblanit cu care am intrat repe­de in vorba. Si mi-aduc aminte bine ca se lasase un ger strasnic si cu toti sosonii ai din vremuri bune, si cu toata blana si manu­si­le tot din vremuri bune, pisam za­pada inghetata de sub pi­cio­a­re­le mele marunt de tot si apasat ca si cum as fi incercat un brau­let naba­da­ios, desi numai de asa ceva nu-mi ardea in noaptea aia de po­mi­na.'

Catre dimineata, bietului om ii vine randul sa-si cumpere carnea – 'ne-au revenit numai cate doua kilograme de fiecare, caci se lacomisera altii inaintea noastra', scrie el, po­vestind cum, un sfert de ceas mai tarziu, macelarul striga ce­lor ramasi la rand ca s-a terminat carnea, 'si erau peste 50 de insi care pierdusera o noapte in­treaga ca sa nu se aleaga cu nici un dram de carne'. Cu chiu cu vai reuseste sa convinga inca sase insi sa cedeze cate o ju­ma­ta­te de kilogram din ce cum­pa­ra­sera, pentru cei fara noroc. Mi­lostenia, specifica romanului, mai ales in zi de sarbatoare, par­ca se facuse mica sub baioneta ocupantilor. (Magda Ursache)

Infiintarea unei mitropolii a Basarabiei
Din 'Universul' din 25 decembrie 1921, aflam despre demersurile facute pe langa guvern 'si la Constituanta bisericeasca ce se intruneste in Capitala pentru infiintarea unei mitropolii a Ba­sa­rabiei, sub numele Mitro­po­lia Chisinaului si Moldovei de Est. Aceasta Mitropolie va cu­prinde doua episcopate ale Basarabiei si tot dintr-insa vor face parte si judetele de nord ale Dobrogei'. Trecuse mai mult de un secol de cand crestinii din acest teritoriu rezistau slavizarii prin biserica... (T. Cires)