x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special ""Domnişoara Pogany"" a dispărut in ceaţă

""Domnişoara Pogany"" a dispărut in ceaţă

de Vasile Surcel    |    25 Iul 2007   •   00:00
""Domnişoara Pogany"" a dispărut in ceaţă

"Domnişoara Pogany", una dintre cele mai cunoscute lucrări ale genialului Brăncuşi, a dispărut din ţară in decembrie 2000. "Cazul" a fost anchetat de Parchet, care după trei ani de cercetări laborioase a aflat doar că nu a fost in stare să afle nimic despre soarta capodoperei.

Scandalos - autorităţile romăne au pierdut definitiv printre degete capodopera lui Brăncuşi

"Domnişoara Pogany", una dintre cele mai cunoscute lucrări ale genialului Brăncuşi, a dispărut din ţară in decembrie 2000. "Cazul" a fost anchetat de Parchet, care după trei ani de cercetări laborioase a aflat doar că nu a fost in stare să afle nimic despre soarta capodoperei.

Declanşat in urmă cu şapte ani, scandalul provocat de dispariţia "Domnişoarei Pogany" a fost egalat doar de prostia ori indolenţa autorităţilor care n-au fost in stare să păstreze capodopera brăncuşiană in ţară. Martie 2000: la capătul unui lung şir de procese, magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au decis restituirea sculpturii "Domnişoara Pogany" fraţilor Alexandru şi Alvaro Botez. Atăt timp căt s-au aflat in faţa instanţelor, cei doi au promis solemn că statueta va rămăne in ţară. Promisiunea a fost insă doar pentru urechile judecătorilor: după doar căteva luni de la căştigarea procesului, capodopera a "plecat" pe ascuns in străinătate. Puse in faţa faptului implinit, autorităţile s-au urnit abia după ce au aflat din ziare că "Domnişoara Pogany" va fi văndută in SUA. Intrată "pe fir" in al doisprezecelea ceas, justiţia romănă s-a lăudat căţiva ani buni că se zbate din greu să clarifice soarta capodoperei. Vorbe goale. Timpul a trecut, aducănd cu el alte evenimente "la zi", datorită cărora chiar şi presa a renunţat să se mai intereseze de "subiectul" Pogany. A urmat o anchetă lungă, la capătul căreia procurorii au reuşit să ofere doar o Scoatere de sub Urmărirea Penală (SUP). O decizie despre care autorităţile competente n-au vorbit apoi mai deloc. Iar opinia publică n-a aflat nici pănă in ziua de azi că "Domnişoara Pogany" este tot dispărută şi nimeni nu va mai avea cum să o dea vreodată in "urmărire generală".

PROMISIUNI NEONORATE. Autorităţile romăne par să fi uitat că, acum şapte ani, presa a fost singura instituţie care s-a ingrijorat sincer de soarta capodoperei. Bomba scandalului "Pogany" a explodat la sfărşitul anului 2000, in ultimele zile ale guvernării CDR-iste. La final de mandat, ministrul Ion Caramitru a aflat din ziare că "Domnişoara Pogany" a "fugit din ţară" şi s-a oprit la New York, exact la celebra Casă de Licitaţii "Christie’s". Mai eficientă decăt "organele", presa romănă a aflat prima că vănzarea sculpturii urma să aibă loc la 18 decembrie 2000 printr-o licitaţie privată. Asta după ce, anterior, opera lui Brăncuşi fusese asigurată pentru 12 milioane de dolari. Acum, doar Dumnezeu mai poate să ştie la ce sumă s-ar fi ajuns dacă licitaţia apuca să aibă loc. Dar, oricăt de mare ar fi fost acel preţ, nu putea să acopere valoarea de suflet pe care o avea capodopera pentru cultura romănească. Aici, acasă, nici Ministerul de Externe şi nici Poliţia ori vreunul dintre numeroasele noastre servicii secrete n-au avut habar despre drumul pe care pornise "Domnişoara Pogany". In ultimele zile căt a fost starostele culturii romăneşti, Caramitru s-a lăudat peste tot că, datorită intervenţiei sale personale, capodopera nu s-a mai văndut la "Christie’s". Mai mult decăt atăt, el a şi promis că sculptura va fi "repatriată". Recuperarea ei urma să se facă printr-un proces in care statul romăn nu ar fi avut nimic altceva de făcut decăt să invoce capitolul privitor la exportul ilicit al bunurilor culturale din "Convenţia Unidroit". Vorbe goale. După alegerile din 2000, CDR a părăsit puterea, iar "schimbarea schimbării" nu a influenţat cu absolut nimic soarta "Domnişoarei Pogany". Abia in primăvara anului 2002, vorbind despre dispariţia sculpturii, Răzvan Theodorescu, ministrul PSD-ist al Culturii, a declarat, fără a oferi alte amănunte: "Au existat complicităţi in cadrul fostului Minister al Culturii". Restul a fost tăcere.

HOP ŞI JUSTIŢIA. Aceasta a fost situaţia, dar şi orizontul de aşteptare atunci cănd procurorii Parchetului de pe lăngă Curtea de Apel Bucureşti au declanşat ancheta. "Aventura" judiciară a inceput la 15 decembrie 2000, cănd Ministerul Culturii a anunţat Direcţia Generală de Poliţie că "Domnişoara Pogany" a fost scoasă din ţară fără un aviz de export emis de Oficiul pentru Patrimoniul Cultural Naţional. Concret, ministerul solicita efectuarea unei anchete care să descifreze modalitatea prin care proprietarii sculpturii au reuşit să o scoată din ţară. O lună mai tărziu, la 24 ianuarie 2001, s-a dispus inceperea urmăririi penale faţă de Eugeniu Alexandru Călin Botez şi Alvaro-Mircea Botez, ambii cercetaţi pentru incălcarea Art. 280 (1) din Codul Penal: "nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri". Ancheta a fost instrumentată de procurorii Parchetului de pe lăngă Curtea de Apel Bucureşti in Dosarul nr. 78/P/2001. Cercetarea s-a incheiat la 17 decembrie 2003, dar nici pănă in ziua de azi opinia publică nu a aflat mai nimic despre soluţia adoptată la final. In mod ciudat, chiar şi acum, după căţiva ani de la sfărşitul anchetei, dosarul este păzit cu străşnicie, de parcă ar conţine importante secrete de stat ale Romăniei.

UN EŞEC. Acum, la aproape şapte ani de la dispariţia definitivă a capodoperei brăncuşiene, reprezentanţii Parchetului se laudă că cercetările efectuate in Dosarul nr. 78/P/2001 au fost un mare succes. Analizate concret, faptele contrazic insă părerea lor optimistă. Ancheta penală era un succes dacă "Domnişoara Pogany" s-ar fi aflat acum in ţară. Indiferent in posesia cui, dar in ţară. Nu este! Ar fi fost un succes dacă procurorii reuşeau măcar să afle unde este acum statueta. N-au fost in stare! După trei ani de anchete complexe, care prin intermediul comisiilor rogatorii au ajuns şi in străinătate, aceiaşi procurori n-au fost capabili să afle nici măcar cum a fost scoasă capodopera din ţară. Iar elucidarea acestui aspect ar fi avut o mare importanţă, pentru că, aşa cum am văzut, a existat opinia că demonstrarea scoaterii ilegale din ţară putea să facă posibilă recuperarea sculpturii. Am redat mai sus opinia unui fost ministru privitoare la existenţa unor eventuale complicităţi la vărful Ministerului Culturii. Vălul de secretomanie care inconjoară acest dosar nu permite nici acum să aflăm dacă această pistă a fost urmărită de procurori.

NEPUTINŢĂ ŞI CONFUZIE. Motivarea deciziei de SUP este singurul document din Dosarul nr. 97/P/2001, pe care Parchetul s-a lăsat convins să-l facă public. Dar, chiar şi aşa, cele aproape 20 de pagini ale motivării sunt oglinda clară a neputinţei anchetatorilor. Acolo se menţionează că: "Deşi s-au efectuat cercetări referitoare la modalitatea in care sculptura a părăsit Romănia, respectiv verificări la Aeroportul Otopeni (stabilindu-se intrările şi ieşirile celor doi fraţi, proprietari ai statuii, in perioada de după ridicarea operei şi pănă in luna decembrie, cănd a fost predată la «Christie’s»), audierea lucrătorilor vamali nu a putut stabili modalitatea in care sculptura a părăsit teritoriul Romăniei. Sub acest aspect, din corespondenţa purtată intre Botez Călin Alexandru Eugeniu şi Casa Christie’s rezultă că statueta a fost transportată peste graniţă prin Aeroportul din Bucureşti, unde a fost declarată «sculptură modernă neclasificată» şi i s-a acordat consimţămăntul verbal de export, iar statuia a fost scoasă din ţară". Dar procurorii nu par să fi făcut mare lucru pentru a afla cine a dat acel acord pe aeroport. Sau cel puţin aşa rezultă din motivarea deciziei date de ei in acest dosar. In 2002, cănd opinia publică se mai interesa incă de soarta "Domnişoarei Pogany", in presă au apărut informaţii, provenite de la Casa "Christie’s", care susţineau că sculptura a ieşit din ţară in septembrie sau octombrie 2000 prin Aeroportul Otopeni şi a fost trimisă la Oslo, unde locuia unul din fraţii Botez. Tot atunci s-a spus că persoane din staff-ul Casei de Licitaţii "Christie’s" au declarat că ministrul Culturii, Ion Caramitru, şi "măna sa dreaptă", o doamnă rămasă neidentificată, ar fi confirmat fraţilor Botez că scoaterea statuii din ţară este legală. Au avut procurorii anchetatori in vedere şi aceste informaţii? Motivarea sentinţei nu confirmă acest lucru.

×