"Adrian Păunescu mi-a fost mai întâi student. În al doilea rând, a fost un poet despre care am scris de la început şi mi-a plăcut; un poet original. În al treilea rând, mi-a devenit prieten şi am păstrat prietenia lui câteva decenii.
Adrian Păunescu face parte din generaţia '60, generaţia lui Nichita şi Marin Sorescu, fiind mai mic decât Nichita cu 10 ani. Într-un fel, a încheiat acest pluton extraordinar pe care-l constituia generaţia '60. O persoană puternică, una dintre cele mai puternice ale generaţiei sale.
Cât a fost în Parlament, a fost un mare orator, cred că un orator extraordinar. Un om contestat în ultima vreme pe nedrept, după părerea mea, pentru că i s-au pus în seamă toate fărădelegile sistemului bolşevic. Păunescu nu este un ţap ispăşitor şi nu trebuia să fie paratrăsnetul revoluţiei noastre.
El este un poet, înainte de orice, şi cred că va rămâne un poet important. Acum 30 de ani, Şerban Cioculescu spunea că, după Tudor Arghezi, Adrian Păunescu e cel mai important poet social. Eu cred că e şi ultimul mare poet social, dupa ce au dispărut Vieru şi Ion Alexandru.
În ce priveşte discursul său politic, el a fost deseori contestat, dar eu cred că, în ultimii douăzeci de ani, el apăra cauze juste. Devenise un fel de mesager al acestei lumi româneşti care suferea şi care şi-a pierdut orice speranţă în epoca postmodernă.
Regret enorm disparitia lui şi sper din toată inima că poezia lui va fi redescoperită, după ce inconsecvenţele fatale ale omului vor fi uitate."