Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reverente, providente si pasari mici
Venit la Bucuresti cu treburi, seful pasarilor si animalelor mici din Dolj, colonelul Stefan Pana, aterizeaza si la noi pentru cateva minute. Starea grava a sanatatii bunicului meu il ingrijoreaza. E bucuros sa fie intre primii care vad volumul 'Locuri comune'.
Poetul Constantin Preda, din aceeasi Craiova, dupa ce se dezmeticeste din valtoarea intalnirilor de exceptie, la care a participat (cu politicieni ca Stefan Andrei, literati ca Dinu Sararu, Domnita si Alex fitefanescu sau Alexandru Chiriacescu, somitati medicale ca Florin Bratila si Radu Ozun), imi propune sa-i ilustrez cartea in pregatire 'Totul despre inima, domnisoara', cu cateva imagini senzuale si suprarealiste. Pentru coperta, ar vrea profilul unui barbat facand reverente in fata providentei.
Nu mai conteaza ca prietenul nostru, plin de talent, din Sadova Doljului, imi cere, textual, prima data, ca barbatul din desen sa ingenuncheze in fata reverentei. La fluxul de informatii si la viteza cu care a trait zilele bucurestene din urma, nu e de mirare ca poate pierde sensul cuvintelor. Langa A.P., nici o dereglare de metabolism nu e surprinzatoare. Tata ii propune sa se mai gandeasca la titlu, care nu i se pare cel mai fericit. Mai degraba, zice A.P., as vedea ca titlu 'Fire de poet'. Asa va fi.
Primul securist din familie
Intr-o imprejurare, cand A.P. recita prietenilor prezenti, cu verva, 'Rugaciunea poporului catre stat' si o alta poezie noua, despre turnurile tiranilor, care trebuie inaltate cu orice pret, chiar daca se iau caramizi din temelie, am adus, discret, un casetofon si am inceput sa inregistrez momentul.
A.P. m-a observat, m-a amenintat, in gluma, cu degetul aratator, si mi-a spus: 'Ai grija, nu cumva sa ajungi primul securist din familie, ca, si asa, taica-meu spunea ca esti primul cobzar din neamul nostru. Poate ii mai faci o bucurie, dupa ce, o viata intreaga l-au haituit, l-au inchis si l-au batut, iar pe mine m-au ascultat si m-asculta, m-au urmarit si au facut tot posibilul sa-mi distruga viata'.
1 februarie 1987
Barba, ca doliu
Exact acum un an, A.P. a hotarat sa-si lase barba. Doliu politic. Dar daca si doliu sufletesc, dupa o despartire dureroasa, la care a contribuit, culmea, si un general de securitate, in calitate de parinte dur si brunet? Greu de spus.
Citește pe Antena3.ro
La Anda si Andrei Bantas
La meditatia de ieri, de la doamna Anda Bantas, l-am cunoscut pe marele profesor Andrei Bantas. Bun si bland, a intrat in sala unde sotia sa ne pregatea, pe mine si pe colegul Bogdan Gyarmath, la engleza, si m-a intrebat daca e adevarat ca tatal meu si-a ras barba, pentru ca tocmai se hotarase si domnia sa sa-si lase o podoaba de acest fel.
Mortul sa mearga pe jos la cimitir
In urma cu doi ani, cand circulatia automobilelor particulare era inchisa, ca si acum, A.P. a incercat sa obtina o aprobare de cateva ore, pentru unchiul nostru Antipa, din Sibiu, care trebuia sa isi duca in Marginime cumnata decedata, cale de 25 de kilometri. Nu era o pretentie nejustificata, nu era un moft. Alta cale de a duce mortul la ingropaciune nu exista. Cineva din conducerea judetului Sibiu a incercat sa il convinga pe A.P. ca mortul poate fi dus, foarte bine, si cu trenul.
A.P. a precizat ca nu e tren pe ruta respectiva. Intrucat a aflat ca nu exista linie ferata, care sa lege Sibiul de Tilisca, individul a gasit o alta solutie: sa ceara sa se duca moarta cu autobuzul. Dar nici cursa de autobuz nu este, intre cele doua localitati. Impasul era major. A.P. a insistat sa se dea aprobarea pentru cea mai simpla solutie, transportul cu autoturismul familiei. Cazul exceptional justifica dispensa. Problema a ajuns pe masa primului ministru al Romaniei, care a analizat si a concluzionat ca nu se poate incalca un decret, pentru un mort, asa ca decedatul sa faca bine sa mearga pe jos la cimitir. A.P. si-a amintit povestea tragi-comica si i-a dedicat o poezie pamflet primului ministru (in exercitiu), care dascaleste, dar nu gandeste.
12.000 de dolari pentru a fi tu insuti
Varul prin alianta al lui A.P., Paul Finescu, a suferit o intindere in America, afectiune de care nu s-a vindecat, de mai bine de 3 ani. Medic chirurg de notorietate, in Fagaras, inainte de plecare, el are acum nevoie de 12.000 de dolari, ca sa obtina permisiunea sa-si dea examenele de confirmare a calitatii de medic. Nu conteaza ca are in biografie 45 de ani de viata si doua decenii in slujba sanatatii. Rigoarea americana nu iarta. Dar, cata vreme stim ca nu injura tara, eu, cel putin, ii respect optiunea de a trai in America, unde e, fara indoiala, mai multa libertate si unde, in schimb, nimic nu e gratis.
