Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MAE a transmis agenţiei MEDIAFAX că varianta de raport privind "detenţia secretă", elaborată de un grup de experţi ONU şi care incriminează România, este una needitată şi nefinalizată, iar partea română a cerut publicarea unui corrigendum la studiu, care să includă observaţiile sale.
Răspunsul MAE vine după ce experţi din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au întocmit un raport privind detenţia secretă, o practică "revigorată" de războiul împotriva terorismului, incluzând România între statele din Europa care au acceptat-o, potrivit unui comunicat al ONU publicat pe site-ul său.
"Varianta publicată la 26 ianuarie nu include observaţiile tuturor statelor vizate de studiu. Secretariatul grupului de lucru format din cei patru raportori ONU a exprimat în cursul zilei de ieri (27 ianuarie n.r.) regretul pentru publicarea unei variante needitate, care nu este în formă finală. Comentariile părţii române vor apărea pe pagina de web a Consiliului Drepturilor Omului, la secţiunea rapoarte şi comunicări din partea guvernelor. De asemenea, partea română a solicitat publicarea unui corrigendum la studiu care să includă observaţiile trimise de România", a precizat MAE.
MAE a menţionat că studiul recent publicat va fi analizat în integralitatea sa, urmând a fi comunicate autorilor studiului observaţiile şi comentariile părţii române privind ansamblul textului.
"Pe baza unei evaluări preliminare a versiunii publicate, referirile privind presupusa implicare a autorităţilor române în acest dosar preiau ca atare o serie de alegaţii, făcute publice de la lansarea acestei dezbateri, în 2005. Astfel, au fost reluate informaţii din rapoartele senatorului Dick Marty sau din articolele publicate în mass-media internaţionale. Toate aceste informaţii au fost clar respinse, la momentul publicării acestora, de autorităţile române. MAE reafirmă că acestea s-au bazat pe presupuneri, pe conexiuni, pe informaţii furnizate de «surse» nespecificate. Credibilitatea şi veridicitatea acestor informaţii şi surse nu poate fi verificată", se arată în răspunsul Ministerului de Externe transmis MEDIAFAX.
MAE explică totodată că a trimis în cursul lunii iulie 2009 celor patru deţinători de mandate ONU răspunsul la chestionarul transmis părţii române în vederea realizării acestui studiu, precum şi o traducere în limba engleză a Raportului Comisiei de anchetă a Senatului României pentru investigarea afirmaţiilor cu privire la existenţa unor centre de detenţie ale CIA sau a unor zboruri ale avioanelor închiriate de CIA pe teritoriul României. Pe de altă parte, elementele din proiectul de raport referitoare la România au fost transmise autorităţilor române, care au comunicat, în luna ianuarie 2010, observaţiile părţii române privind aceste referiri. Procedura de elaborare a studiului nu a inclus vizite ale raportorilor în România.
Comentariile formulate de Guvernul român în ianuarie pentru studiul experţilor ONU şi a căror copie a fost remisă joi agenţiei MEDIAFAX, reiterează faptul că, începând din noiembrie 2005, autorităţile române au abordat "cu deosebită preocupare" informaţiile din mass-media internaţionale privind presupusa existenţă pe teritoriul României a unor centre de detenţie ale CIA pentru persoane suspectate de terorism. Concluziile amintesc că toate aceste acuzaţii au fost respinse cu fermitate de autorităţile române.
"Pe baza verificărilor făcute de autorităţile române, un număr de avioane care s-au dovedit a fi fost închiriate de CIA au făcut opriri pe aeroporturi româneşti. Investigaţiile la nivel naţional au dovedit că aceste opriri au fost făcute din raţiuni de ordin tehnic. Nu există nici un fel de date că la bordul acelor avioane ar fi existat deţinuţi", se arată în concluziile părţii române.
"Guvernul României reiterează faptul că nu are nici o informaţie că pe teritoriul României au existat vreodată centre de detenţie secrete ale CIA sau că aeroporturi din România ar fi putut fi folosite de CIA pentru transportul sau detenţia suspecţilor de terorism. Guvernul României reaminteşte că nu există nici un fel de dovezi privind cazuri în care indivizi sau personal al serviciilor de informaţii străine ar fi fost implicaţi, pe teritoriul României, în acţiuni de privare de libertate sau de transport ilegal al deţinuţilor", notează concluziile transmise ONU.
Totodată, comentariile menţionate amintesc că autorităţile române s-au declarat dezamăgite în 2007 de faptul că acuzaţiile la adresa autorităţilor sau ale unor oficiali de rang înalt din România, conţinute în raportul lui Dick Marty, nu au fost susţinute de dovezi. "În opinia noastră, senatorul Dick Marty şi-a bazat concluziile pe alegaţii, conexiuni şi informaţii oferite de surse nespecificate. Credibilitatea şi acurateţea acestor informaţii nu poate fi verificată", susţine partea română, exprimându-şi speranţa că aceste consideraţii faţă de raportul lui Dick Marty vor fi incluse în studiul experţilor ONU.
Partea română a solicitat introducerea în raportul experţilor ONU a concluziilor comisiei speciale de anchetă din Senat, al căror conţinut este, de asemenea, transmis experţilor Naţiunilor Unite. Concluziile anchetei parlamentare au arătat că nu există şi nu au existat baze americane secrete în România sau centre de detenţie secrete sau persoane deţinute în sistemul penitenciar din România care să poată fi asimilate prizonierilor. De asemenea, concluziile Comisiei de anchetă parlamentare au exclus posibilitatea ca, din cauza vreunei breşe în sistemul de control al traficului aerian civil sau militar, sau ca o consecinţă a vreunei neglijenţe, unele zboruri să nu fi fost înregistrate sau monitorizate, sau nesupuse, la sol, procedurilor standard internaţionale. Totodată, ancheta parlamentară a exclus posibilitatea ca anumite autorităţi româneşti să fi luat parte în mod conştient sau din neştiinţă la operaţiuni de transport ilegal de prizonieri prin spaţiul aerian al României sau prin aeroporturi româneşti.
MAE reafirmă poziţia conform căreia nu există nici un fel de dovezi legate de cazuri în care persoane sau agenţii străine oficiale au fost implicate, pe teritoriul României, în acţiuni de privare de libertate sau transport ilegal de deţinuţi. Totodată, MAE subliniază că autorităţile române au cooperat cu bună credinţă, în totală transparenţă cu toate mecanismele de investigaţii internaţionale, comunicând toate informaţiile de care dispun pentru finalizarea respectivelor investigaţii.
Experţi din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) au întocmit un raport privind detenţia secretă, o practică "revigorată" de războiul împotriva terorismului, incluzând România între statele din Europa care au acceptat-o, se arată într-un comunicat al ONU, publicat pe site-ul său. Într-un studiu de 222 de pagini care va fi prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, în luna martie, experţii afirmă că "detenţia secretă încalcă, în mod ireconciliabil, drepturile internaţionale ale omului", în timpul stării de urgenţă sau al oricărei forme de conflict armat.
Raportul, care a necesitat aproape un an pentru a fi finalizat, cuprinde răspunsuri din partea a 44 de state la un chestionar detaliat, precum şi interviuri cu 30 de persoane sau cu membrii familiilor lor ori avocaţii lor, victime ale detenţiei secrete şi care ar fi fost, de multe ori, supuse torturii.
Experţii recomandă interzicerea explicită a detenţiei secrete, precum şi a tuturor formelor de detenţie neoficială. Se solicită, de asemenea, respectarea drepturilor persoanelor private de libertate şi luarea de măsuri pentru informarea familiilor în legătură cu capturarea, locaţia, statutul legal şi starea de sănătate a acestora. Experţii subliniază că în aproape nici un caz recent nu au existat anchete judiciare privind acuzaţiile de detenţie secretă şi că, practic, nimeni nu a fost adus în faţa justiţiei. Astfel, se recomandă o serie de măsuri de acordare a unor despăgubiri, reparaţii şi reabilitarea victimelor, măsurile putând fi extinse, în anumite cazuri, şi la familiile victimelor.
Studiul a fost întocmit de raportorul special privind promovarea şi protecţia drepturilor omului pe fondul combaterii terorismului, Martin Scheinin, raportorul special privind tortura şi alte tratamente şi pedepse crude, inumane sau degradante, Manfred Nowak, Grupul de lucru privind detenţia arbitrară (reprezentat de vicepreşedintele său, Shaheen Sardar Ali) şi Grupul de lucru privind dispariţiile forţate sau involuntare (reprezentat de preşedintele său, Jeremy Sarkin). Lucrând în mod independent şi fără să fie remuneraţi, ei sunt numiţi de Consiliul pentru Drepturile Omului, cu sediul la Geneva, căruia îi raportează.
Printre ţările menţionate în studiul experţilor ONU privind detenţia secretă figurează Statele Unite, Rusia, China, India, Iran, Pakistan, Turkmenistan, Uzbekistan, Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Arabia Saudită şi Yemen, dar şi România.
În iunie 2007, într-un raport pentru Consiliul Europei, raportorul Dick Marty a afirmat că avea suficiente "dovezi pentru a afirma că închisori secrete conduse de CIA au existat în Europa, în perioada 2003-2005, în special în Polonia şi România", potrivit studiului întocmit de experţii ONU. Afirmaţiile sale s-au bazat pe mărturii din partea a peste 30 de foşti sau actuali membri ai serviciilor de informaţii din Statele Unite şi Europa. Potrivit lui Marty, centrul de detenţie din România ar fi funcţionat începând din 2003 şi până în a doua jumătate a anului 2005. Marty a remarcat faptul că "majoritatea deţinuţilor aduşi în România erau, potrivit surselor noastre, extraşi «din afara teatrului de conflict». Această frază este înţeleasă ca o referire la transferurile deţinuţilor provenind din Afganistan şi, mai târziu, Irak.
Raportul lui Dick Marty a inclus, de asemenea, informaţii care dezvăluiau cum avioane operate de CIA, folosite pentru transferul de deţinuţi au aterizat la un aeroport din Polonia, precum şi la baza militară Mihail Kogălniceanu din România, în perioada 2003-2005.
Cercetarea realizată în vederea întocmirii raportului ONU demonstrează că un avion Boeing 737 s-a deplasat către România în septembrie 2003. Aparatul de zbor a decolat de la Aeroportul Dulles din Washington la data de 20 septembrie 2003 şi a realizat un "circuit" de patru zile în cursul căruia a efectuat aterizări şi decolări în şase teritorii străine diferite Cehia, Uzbekistan, Afganistan, Polonia, România şi Maroc , precum şi în Cuba, la baza Guantanamo. Experţii ONU nu au fost însă în măsură să identifice nici o dovadă clară a unui transfer de deţinuţi în România, care a avut loc înainte de acest circuit de zbor. (MEDIAFAX)
