Moartea lui Slobodan Milosevici a lasat Tribunalul Penal International fara cel mai important proces, si istoria, fara ultimul protagonist al conflictului balcanic.

Moartea lui Slobodan Milosevici da o grea lovitura Tribunalului de la Haga. Cinci ani de proces s-au dus pe apa sambetei, spre disperarea procurorilor, care voiau sa faca din aceasta judecata un model pentru toti fostii dictatori. In plus, moartea il va transforma pe Milosevici intr-un martir, mai ales daca va fi ingropat in pamant sarbesc.

Fostul lider iugoslav Slobodan Milosevici a fost gasit mort sambata dimineata in celula sa din inchisoarea Tribunalului Penal International (TPI) de la Haga, din cartierul Scheveningen. Milosevici avea 64 de ani si suferea de hipertensiune si afectiuni cardiace. Un reprezentant al TPI a precizat ca Milosevici a fost gasit mort in jurul orei 10:00 si ca parea a fi decedat in urma cu mai multe ore. Doctorul inchisorii nu a putut decat sa confirme decesul, iar stirea a facut imediat inconjurul globului.

Daca sarbii vor face din Slobodan Milosevici un martir sau daca moartea neasteptata a fostului lider de la Belgrad va accelera capturarea lui Radovan Karadjici, fostul lider al sarbilor din Bosnia, sau a sefului militar Ratko Mladici, sunt intrebari fara un raspuns clar deocamdata.

IPOTEZE CONTRADICTORII. Tribunalul Penal International s-a trezit intr-o postura jenanta dupa moartea lui Milosevici, mai ales ca familia acestuia acuza TPI ca a neglijat avertismentele cu privire la sanatatea fragila a fostului lider. Pe langa asigurarile pe care TPI le-a tot dat incepand de sambata cu privire la calitatea tratamentului lui Milosevici, instanta trebuie sa se puna de acord cu procurorul sau, Carla del Ponte, care are o parere diferita cu privire la circumstantele mortii sarbului. TPI a declarat categoric inca de sambata ca Milosevici nu s-a sinucis. "Nu exista nici un semn ca s-ar fi sinucis. Deocamdata nu putem spune ca a murit din cauze naturale, asteptam raportul autopsiei si examenul toxicologic, care vor fi efectuate de autoritatile olandeze", a declarat un purtator de cuvant.

In schimb, procurorul-sef Carla del Ponte are o atitudine complet diferita. Ea a declarat ieri ca "nu exista alta explicatie decat moartea naturala sau sinuciderea" in cazul lui Milosevici. "Se poate ca el sa ne fi sfidat pentru ultima data. Si daca s-a sinucis?", s-a intrebat retoric Del Ponte. In viziunea procurorului, Milosevici s-ar fi sinucis, deoarece nu-i mai ramasesera decat 40 de ore pentru a se apara in procesul in care era acuzat de crime de razboi si genocid. "Dupa aceea mi-as fi pronuntat rechizitoriul. Procesul s-ar fi terminat inaintea verii. Potrivit estimarilor noastre, s-ar fi terminat cu o condamnare pe viata. Poate ca el a vrut sa evite asta", a speculat Del Ponte.

DEZNODAMANT. Pe Milo il va judeca istoria, nu un tribunal

AUTOPSIA. Medicii olandezi si sarbi au facut ieri autopsia fostului presedinte iugoslav Slobodan Milosevici, a carui moarte in inchisoarea Tribunalului Penal International de la Haga a declansat o ampla polemica, dar, pana la ora inchiderii editiei, rezultatele nu fusesera date publicitatii. Chiar daca oricum trebuia facuta, autopsia a fost ceruta in mod expres de familie si de fostul partid al lui Milosevici, care au acuzat TPI de a fi principalul vinovat de deces. Ima-ginea TPI are de suferit si presa europeana de duminica s-a grabit sa arate acuzator cu degetul aceasta instanta internationala, incriminand conditiile de detentie. In acest sens, cotidianul spaniol El Mundo amintea ca Milosevici este al patrulea prizonier care a murit in aceasta inchisoare. Sambata, un purtator de cuvant al instantei internationale s-a grabit sa declare ca "TPI nu are nimic sa-si reproseze" si ca "acorda cea mai buna ingrijire detinutilor". In ceea ce-l priveste pe Milosevici, el a afirmat ca acesta a beneficiat de o atentie speciala.

JALE. Multi sarbi l-au plans pe Slobodan Milosevici ca pe un erou national

DILEMA INMORMANTARII. Inmormantarea lui Milosevici reprezinta o alta problema, care necesita o profunda chibzuinta. Fratele sau si sotia, dar si Partidul Socialist, al carui lider a fost, ar vrea ca acesta sa se odihneasca in pamantul natal, dar autoritatile de la Belgrad stiu ca aceasta este o problema spinoasa, pentru ca Milosevici are in Serbia inca foarte multi partizani, iar funeraliile sale ar putea reaprinde scanteia nationalismului. Opozantii revenirii lui "Sloba" in tara sa spun ca acest lucru ar insemna atat pentru familia lui Milosevici, cat si pentru partizanii sai o recunoastere, chiar si indirecta, a meritelor sale. O mare piedica pentru autoritatile sarbe este aceea ca sotia fostului lider iugoslav, Mira, precum si fiul acestuia, Marko, sunt urmariti de justitie.

Exista insa si "varianta Rusia" sau cea a inmormantarii in Muntenegru, asa cum a sugerat fiica lui Milosevici, Marija. Referindu-se la aceasta problema, premierul sarb, Vojislav Kostunita, a declarat ca solutia inhumarii in Serbia nu este exclusa.

BUCURIE. Musulmanii au facut din moartea fostului lider un prilej de sarbatoare

NATIONALISMUL, PE VAL. Ambalarea spiritelor nationaliste care mocnesc in Serbia este un pericol ce ar putea arunca din nou tara in valtoare. Dincolo de numerosii sustinatori ai statutului de erou national al lui Milosevici exista un numar insemnat de persoane care considera Tribunalul Penal International ca fiind direct vinovat de moartea fostului lider. Un sondaj realizat in urma cu un an arata ca peste 60% dintre sarbi erau de parere ca Slobodan Milosevici ar trebui judecat la Belgrad.

Nici actualii lideri politici nu sunt departe de acest curent de opinie. "Felul in care a murit Milosevici spune multe despre autoritatea morala a TPI", a declarat presedintele Uniunii Serbia si Muntenegru, Svetozar Marovici, subliniind ca fostul lider de la Belgrad este al patrulea detinut care moare intre peretii unei celul de la Haga. Toate aceste elemente, plus refuzul curtii de a-l lasa pe Milosevici, bolnav de inima, sa se trateze la Moscova, ar fi de natura sa alimenteze o anumita sensibilitate si mandrie nationala a sarbilor, mai ales in conditiile in care frontierele tarii lor sunt pe cale sa se schimbe, comenteaza AFP. Iesirea lui din scena inseamna si disparitia ultimului personaj principal al conflictului din fosta Iugoslavie, dupa croatul Franjo Tudjman si bosniacul Alia Izetbegovici, scrie AFP.

OPINII
"Slobodan Milosevici s-a sinucis deoarece nu-i mai ramasesera decat 40 de ore pentru a se apara in procesul in care era acuzat de crime de razboi si genocid. Dupa aceea, mi-as fi pronuntat rechizitoriul. Procesul s-ar fi terminat inaintea verii. Potrivit estimarilor noastre, s-ar fi terminat cu o condamnare pe viata. Poate ca el a vrut sa evite asta" - Carla del Ponte, procurorul Tribunalului Penal International

INGRIJORAT
"Vor sa ma otraveasca. Sunt extrem de preocupat si ingrijorat. Fac apel cu privire la activitatile criminale din sanul institutiilor sub egida Organizatiei Natiunilor Unite" - Slobodan Milosevici, cu o zi inainte de a fi gasit mort

SERVICIU
"Se poate spune ca, prin moartea sa, Milosevici aduce un oarecare serviciu tarii sale. Acum, fara ca TPI sa poata da un verdict, va fi greu de dovedit ca razboaiele din fosta Iugoslavie au fost rezultatul unor politici de stat" - Expert al Tribunalului de la Haga

ULTIMA ORA

Inainte ca rezultatul autopsiei sa fie cunoscut, ipoteza care alimenta cele mai multe comentarii si scenarii era otravirea. Cu cateva zeci de minute inainte ca AFP sa anunte "verdictul" (atac de cord), televiziunea olandeza difuza, citand doua surse, informatia potrivit careia analize de sange mai vechi ale lui Milosevici indicau prezenta in organismul sau a unor "substante anormale". Se confirmau, astfel, banuielile ridicate chiar de fostul presedinte, intr-o scrisoare adresata ambasadei Rusiei la Haga, si data publicitatii ieri. Textul scrisorii a fost facut cunoscut ziaristilor de unul dintre consilierii lui juridici, Zdenko Tomanovici. Potrivit lui, fostul lider iugoslav scria ca analizele care i-au fost facute la 12 ianuarie si ale caror rezultate le-a primit in martie de la grefierul tribunalului atestau faptul ca avea in sange o mare doza de medicamente utilizate pentru tratamentul leprei si al tuberculozei. Ipoteza otravirii nu mai este in acest moment credibila.

REACTII

Reactiile la auzul vestii disparitiei subite a lui Slobodan Milosevici sunt impartite: unii regreta ca fostul li-der iugoslav a murit inainte ca justitia sa se pronunte, altii cred ca disparitia sa va ajuta Balcanii sa puna punct unei etape framantate de conflicte si diviziuni. Ministrul de Externe al Serbiei, Vuk Draskovici, a apreciat ca, din nefericire, "fostul presedinte iugoslav a murit inainte de a raspunde in fata justitiei din tara sa". La Zagreb, presedintele croat, Stipe Mesici, a spus ca "e pacat ca n-a trait pana la sfarsitul procesului pentru a fi condamnat la pedeapsa pe care o merita". Premierul albanez, Sali Berisha, a declarat ca "moartea macelarului din Balcani, care a cauzat cele mai mari drame si tragedii bosniacilor, albanezilor si croatilor, este o usurare pentru familiile sutelor de mii de victime ale barbariilor sale". Ministrul francez de Externe, Philippe Douste-Blazy, si-a exprimat "un gand foarte special pentru toti cei care au avut de suferit in urma purificarii etnice planificate de acest om".

CELULA DE LUX A LUI MILO

In inchisoarea impozanta de la Scheveningen, Milosevici avea un regim preferential. Pe langa celula sa, in aripa destinata vizitatorilor, fostul lider iugoslav avea amenajat un birou, unde isi primea musafirii cu familiaritate si aer de gazda. Pentru ca refuzase serviciile unui avocat, inchisoarea i-a pus la dispozitie un birou de dimensiuni restranse, unde avea voie sa lucreze la apararea sa, impreuna cu cei trei consilieri belgradeni, de la ora 9:00 la ora 17:00. Nu era un aranjament luxos, ci mai degraba util, cu o fereastra fara priveliste si care nu se deschide niciodata, cu patru scaune anonime, un fiset plin de dosare, o masa, un telefon cu fax si un calculator fara acces la internet. Singura piesa care umaniza incaperea era un filtru de cafea, folositor in zilele lungi din inchisoare.

TENTATIVE DE OTRAVIRE?

Cauza mortii lui Slobodan Milosevici reprezinta o alta chestiune asupra careia se discuta intens. Pe langa cea a mortii din cauze naturale s-a avansat ideea sinuciderii, dar si cea socanta a unei eventuale otraviri. "Vor sa ma otraveasca. Sunt cu adevarat preocupat si nelinistit", scria vineri (cu o zi inainte sa moara) Milosevici Ambasadei Rusiei in Olanda. Textul scrisorii a fost facut cunoscut ziaristilor ieri de consilierul juridic al ambasadei, Zdenko Tomanovici. Potrivit lui, fostul lider iugoslav scria ca analizele care i-au fost facute la 12 ianuarie si ale caror rezultate le-a primit in martie de la grefierul tribunalului atestau faptul ca avea in sange o mare doza de medicamente utilizate pentru tratamentul leprei si al tuberculozei. Tomanovici, care nu-l reprezenta pe Slobodan Milosevici la tribunal, a discutat despre cereri facute la TPI inainte de decesul lui Milosevici, ca raspuns la tentativele repetate de otravire in inchisoare.

Corespondenta speciala din Haga

Sanda Nicola Realitatea TV

"Alo! Ce faci, fata, dormi?", ma intreaba precipitata Ioana Molla, sefa la Externe in Realitatea TV. "Aduna-te repede, a murit Milosevici!" Era sambata la pranz si eram in Haga. Pe canalele de televiziune olandeze, nici o vorba despre fostul presedinte iugoslav. Filme, desene animate, programe de divertisment. CNN si BBC World sunt in editii speciale, de-acasa mi se spune ca toate televiziunile de la noi sunt in direct cu stirea asta. Tocmai a murit un om care a avut un rol covarsitor in istoria lumii. Fie ca esti pro sau anti-Slobo, nu poti sa ignori faptul ca a murit. Insa televiziunile olandeze functioneaza, se pare, in baza unui alt rationament.

Imi vine atunci in minte dialogul purtat mai demult cu un cetatean din Haga caruia i-am urat drum bun spre casa si, ca o gluma, i-am spus la despartire: "Spune-i lui Slobodan ca il salut si ca o sa-l caut!" Raspunsul olandezului a fost: "Care Slobodan?" Nu-mi venea sa cred pe moment ca omul chiar n-a auzit de temutul sarb. "Stii tu, Milosevici, sarbul care e judecat acolo, la voi pentru crime impotriva umanitatii...", zic eu cu speranta ca sigur imi va raspunde: "O, da, Milosevici, n-am inteles numele de prima data!" N-a fost asa. Cetateanul olandez nu auzise niciodata pana atunci acest nume. L-am facut "ignorant" in sinea mea si l-am lasat in pace, crezand ca individul e un caz izolat in randul conationalilor sai.

Saptamana trecuta, doi olandezi de conditie buna si cu abonamente la ziare povesteau la bere despre un "tip" care s-a sinucis in inchisoarea de la Haga. Amandoi au studii superioare. Unul s-a pensionat recent de la o companie petroliera unde a avut functie de raspundere, celalalt are o afacere in transporturi. "Am aflat ca aseara si-a pus capat zilelor un comunist din Est, cred ca din Cehoslovacia era", povesteste cel mai varstnic dintre ei. "Da, da! De-acolo era, am auzit eu la radio", ii intareste ideea prietenul sau. Mortul era Milan Babici, fostul lider al sarbilor din Croatia. Le spun asta pe un ton neutru, fara sa dau amploare confuziei, dar insist sa priceapa diferenta dintre Croatia si Cehoslovacia. Le place discutia si continuam sa vorbim despre trecutul tulbure al fostei Iugoslavii si despre procesele care au loc la Haga. La intrebarea "cum e posibil sa nu fi auzit de toate astea?", mai varstnicul imi raspune cu sinceritate si detasare: "Am auzit ceva, dar nu prea ne intereseaza. Pentru noi exista Europa si Estul Europei, iar Estul inseamna comunism, inseamna Rusia!" Amintindu-mi toate astea decid sa monitorizez doar CNN si BBC, olandezii dau filme in continuare.

Dupa-amiaza, agentiile de stiri isi amplasasera deja carele de transmisiuni la poarta penitenciarului Tribunalului Penal International si asteptau clienti, corespondenti din toata lumea. La ora respectiva nu ajunsese multa lume, dar n-am nici un dubiu ca multi reporteri erau pe drum, iar agentiile vor incasa din nou sume impresionante din vanzarea de spatiu pe satelit. Dupa ultima transmisiune, un domn imbracat in pardesiu bleumarin si cu ochelari cu rame metalice se apropie de mine si se recomanda. Lucra pentru primaria din Haga, in cadrul Centrului de Ospitalitate pentru presa straina. Mi se pare o "mare inventie" centrul asta si cer mai multe detalii. "Ospitalierul" imi spune ca Centrul ma poate indruma catre un hotel, imi poate oferi ajutor in documentare, acces la internet si translator de olandeza daca am nevoie. Ii multumesc mult si ii spun ca am sa-i telefonez maine daca am nevoie de ceva. Mergem pentru o vreme in aceeasi directie, catre parcare, asa ca domnul, ospitalier cum altfel, ma intreaba daca am mai fost la Haga. Ii raspund ca locuiesc de putina vreme aici. "A, inseamna ca dumneavoastra stiti ca Haga este un oras mare, Capitala administrativa a Olandei...." Nu inteleg ce vrea sa spuna cu asta si il intreb: "Cum adica?" Urmeaza relatarea cu usoara amaraciune a dialogului dintre el, "Ospitalierul", si reporterul unei televiziuni din Elvetia. Se facea ca jurnalistul cu pricina a cerut sa fie indrumat catre penitenciarul unde Milosevici si-a gasit sfarsitul si, cand i s-a spus ca este in Scheveningen, aproape de plaja Marii Nordului si la 20 de minute de centru, elvetianul a intrebat nedumerit: "Dar Haga e un oras? Nu e numele unei inchisori?"

Bizara ironie a sortii, nu-i asa? In ultimii patru ani, numele orasului Haga a fost mentionat in presa straina in stransa legatura cu Slobodan Milosevici. Reporterul elvetian e dovada vie ca exista oameni care nu stiu nimic mai mult despre Haga decat ca e locul in care a fost intemnitat fostul presedinte sarb. Sa fim sinceri, fara de Slobodan si acolitii lui, nu prea s-a vorbit despre Haga in lume. Si, cu toate astea, cei mai multi dintre locuitorii acestui oras habar n-au cine a fost Slobodan Milosevici. Se pare ca in final Haga si Milosevici sunt chit! 1-1!