Parintii si-au luat ratia de fericire

Marie-Jeanne, Ovidiu si Sorin s-au intors ieri acasa. Au fost intampinati pe Aeroportul Militar de rude si de colegi, dar n-au ramas impreuna decat cateva minute. Mai departe, "conform uzuantelor", au fost preluati de autoritatile romane...

Click pe imagine pt fotoreportaj

SURPRIZA. In momentul in care a fost coborata trapa avionului, lui Marie-Jeanne nu i-a venit sa creada cata lume era venita la aeroport, sa-i intampine

In 17 aprilie 2005, Jurnalul National scria: "Stam cu ochii pe faxuri, asteptand comunicate cu antetul Presedintiei. Si o invitatie la Aeroportul Otopeni. Vom fi acolo, sa surprindem cuminti momentul in care delegatia oficiala, in frunte cu Traian Basescu, ii va intampina pe cei trei jurnalisti. Intuim deja ca accesul ne va fi limitat in tarcuri special amenajate. Ne vom calca in picioare pentru a prinde un unghi cat mai bun, o expresie a chipurilor. O lacrima. In exclusivitate. Si ei ar fi facut la fel..." Premonitia noastra s-a implinit ieri, la ora 14 si 50 de minute.

ORA 10:00. Presedintia Romaniei emite un comunicat de presa prin care anunta ca "aeronava care ii aduce pe cei trei cetateni romani, Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu, la Bucuresti a decolat la ora 9:16 de la Bagdad si va ateriza la Baza Aeriana 90 la ora 14:45, ora Romaniei. Cetateanul american de origine irakiana Mohamad Munaf a fost preluat in custodie de autoritatile americane (...) Reprezentantii mass-media au acces pe aeroport la sosirea celor trei cetateni romani. Jurnalistii sunt rugati sa se acrediteze la Biroul de Presa al Ministerului Apararii Nationale si sa respecte locul care va fi stabilit pentru acces la imagini. Nu vor avea loc declaratii de presa. Facem precizarea ca cei trei cetateni romani, Marie-Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, vor intra in carantina din momentul debarcarii lor, conform procedurilor standard".

In Otopeni, pe marginea drumului national, cateva masini si motociclete de la Politia Rutiera asteptau sa preia coloana oficiala ce urma sa apara. Antemergatorii, jurnalistii chemati cu surle si trambite de Controceni la Baza Aeriana 90 umplusera ochi parcarea de langa Aeroportul Militar.

ORA 13:30. Peste o suta de confrati de-ai lui Marie-Jeanne, Sorin si Ovidiu stam in bataia soarelui, la portile de la intrarea in aeroport, asteptand sa vina ora la care ni se poate permite accesul. Se anunta ordinea prioritatilor: intai carele de transmisie ale televiziunilor, apoi tehnicienii, urmati de echipele de reporteri si cameramani. Urmatorii pe lista sunt cei de la agentiile de presa si ultimii, cu voia SPP-ului, jurnalistii din presa scrisa. Se formeaza o coada pe doua-trei randuri, lunga de zece metri. Stam cu legitimatiile la vedere si cu teama ca poate nu vom fi gasiti pe listele de acreditari. Spaima nejustificata, caci "lista celor alesi" este intocmita ad-hoc, cu pixul pe o foaie de hartie...

Odata notati in catastife, suntem trecuti prin filtrele de control ale SPP-ului, verificati cu detectorul de metale, cotrobaiti in genti si pipaiti minutios. Ne supunem rigorilor, de dragul evenimentului. Si tot in cinstea marii reintalniri, facem o plimbare de 10 minute prin dogoarea soarelui, pana la "locul amenajat pentru presa". Ne incurajeaza, mucalit, un SPP-ist care comenteaza "astia au venit din Irak, voi nu puteti sa mergeti cateva minute pe jos?". Putem. Ajungem pe marginea pistei de aterizare si incercam sa ne strecuram, in locuri cu vizibilitate cat mai buna, printre colegii deja instalati.

ORA 14:10. In apropierea pistei, vizavi de locul presei, apare grupul care a organizat mitingul de solidaritate din Piata Universitatii. Au garoafe rosii in maini si poarta tricouri imprimate cu chipurile celor trei. Ieri, sloganul inscriptionat era: "voluntari pentru eliberarea romanilor ostatici".

Nu a fost singura "lozinca de intampinare". Cei de la Prima TV au adus la aeroport un banner pe care era scris "Bine ati venit! Va iubim!". Initial, cei din SPP s-au opus afisarii acestui mesaj, insa colegii lui Marie-Jeanne si ai lui Sorin au prins bannerul de lantul care le limita accesul spre pista de aterizare. Singurul care a stat izolat de grupul de la Prima TV a fost Dan Dumitru, directorul de Stiri, el preferand compania selecta a delegatiei oficiale.

Bucuros sa se alature colegilor lui Marie-Jeanne a fost insa prietenul ei. Imbracat in negru, cu trei trandafiri albi in mana, Marius era neincrezator ca-i va putea oferi florile iubitei sale. Nu a dorit sa comenteze nicicum intoarcerea ei acasa, dar a marturisit ca este foarte emotionat.

ORA 14:30. Tresarim la fiecare zgomot de avion. Sunt doar curse de pasageri obisnuite. Nu ne gasim locul niciunde, ne plimbam fara rost dintr-o parte in alta a tarcului, in asteptare. Ne e groaznic de sete, dar nu suntem lasati sa parasim "obiectivul". Jurnalistele care se pregatesc sa intre in direct isi retuseaza machiajul in oglinzile retrovizoare. Culegem zvonuri: in hangarul de langa pista sunt 5 masini identice ale jandarmeriei, care vor pleca pe rand, pentru a deruta eventualii urmaritori, posesori de legitimatii de presa. Ba mai mult, sunt si doua elicoptere in asteptare, asa ca nu e exclus nici transportul celor trei recuperati din Irak pe calea aerului...

ORA 14:50. Au trecut deja cinci minute de la ora promisa. Se aude ca aeronava militara e deja in spatiul romanesc, dar ca va mai intarzia. Si, in timp ce incepusem sa ne ingrijoram, se aude un zgomot puternic, chiar in spatele nostru. Ne intoarcem, sute de priviri curioase, si zarim monstrul in culori de camuflaj care coboara lin de pe cer. Inainteaza pe pista incet, dar din ce in ce mai aproape de noi. Nu mai suntem jurnalistii veniti sa consemneze un eveniment, suntem colegii celor care se intorc acasa. Unii fac semn cu mana, de bun venit, altii aplauda.

"Hercules" schioapata, una dintre roti s-a spart la impactul cu terenul de aterizare, iar acum cauciucul plescaie pe asfalt, amuzant. Avionul vireaza spre stanga, se opreste si apoi in el se urca o delegatie de oameni in uniforme. Nu coboara nimeni, toata lumea asteapta cu respiratia intretaiata. Suspansul se mareste o data cu aparitia delegatiei oficiale din care fac parte presedintele Traian Basescu, prim-ministrul Tariceanu si rudele celor adusi acasa. Seful statului si premierul vin si ei pe jos dinspre intrarea in baza militara, insotiti de familiile celor trei. Masinile oficialilor apar mai tarziu incet, fara zgomot si se asaza in asteptare, la cativa metri departare. Senatorul Vasile Ion discuta cu Basescu, iar chipurile lor sunt degajate. Abia cand grupul oficialilor se apropie de avion, trapa avionului se deschide incet si pe ea coboara cei trei. Intai Sorin, apoi Marie-Jeanne si Ovidiu. Sunt insotiti de mascati cu cagule. Urmeaza momente emotionante, ca intr-un film mut. Cateva lacrimi se sterg in tacere, iar colegii celor trei jurnalisti le scandeaza numele. Vedem cum parintii isi imbratiseaza copiii, dupa 55 de zile de cosmar, cum Marius ii da florile lui Marie-Jeanne, cum Basescu nu mai stie pe cine sa imbratiseze mai intai. Tariceanu sta discret deoparte. Cei trei au fiecare cate un bagaj in mana. Marie-Jeanne are si un rucsac in spate si, asa cum arata, cu doua codite impletite pe spate, pare venita dintr-o excursie la munte, nu dintr-un joc de-a viata si de-a moartea. Cei trei sunt strigati pe numele mic de colegii lor din redactii, aflati in tarc. Dau sa se indrepte inspre ei, dar se opresc dupa cativa pasi. Ii saluta doar, facandu-le semn cu mana, iar Marie-Jeanne il ia de mana pe presedinte si da sa vina cu el inspre jurnalisti. Se opresc din drum, Basescu prinde mainile celorlalti si le ridica in aer, valul victoriei. Poza finala. Poza de prima pagina.

ORA 15:00. Reintalnirea cu familiile ia sfarsit, iar cei trei jurnalisti sunt dusi in hangarul de langa pista. Delegatia oficiala pleaca si ea, mergand in urma lui Traian Basescu, care nu da nici un fel de declaratii. Doar indemnuri catre presa: "Sa traiti bine!" si "Sa fiti sanatosi". Raman in urma lui parintii, care nu-si revin din emotii. Cei trei jurnalisti sunt scosi de pe aeroport cu o dubita albastra cu geamuri negre... Ramanem in continuare in tarc, nu avem voie inca sa parasim "obiectivul". Televiziunile profita si fac interviuri in direct. Cristina Topescu ia un sincron cu mama lui Marie-Jeanne si o intreaba cum se simte. Femeia ii raspunde "nu pe mine trebuie sa fie camera acum, filmati-l pe cel care filmeaza!". Ne intoarcem privirile spre baiatul care tine pe umar camera de filmat cu care se transmite in direct. Plange in hohote, are tot chipul rosu si schimonosit de lacrimi. Este unul dintre cei care ar fi trebuit sa plece in Irak in locul lui Sorin Miscoci...