Paşi prea scumpi pentru Gabi

de Ionela Gavriliu | 15 Dec 2007 • 00:00

De 12 ani, Gabriel Badea trăieşte tărănd după el jumătate de trup. In urma unui groaznic accident de strung, tănărul a rămas paralizat. De 12 ani, acesta speră că va veni ziua in care va fi din nou pe picioarele lui. O femeie numai suflet, soţia marelui fotbalist Gicu Dobrin, a promis in faţa lui Dumnezeu că Gabi va ajunge la operaţia cu celule stem in China.

Intr-o cameră primitoare, plină de căciuliţe şi fulare croşetate, de mănăstiri şi biserici inălţate din plastic şi carton, Gabi, işi petrece cea mai mare parte a zilei. Dacă nu caută pe Internet detalii privind operaţia cu celule stem sau nu stă de vorbă cu prietenii, tănărul se află in atelierul din balcon: cu ajutorul unor funii, machete, foarfeci şi cartoane incearcă să facă viaţa mai frumoasă oamenilor aflaţi in Centrul de asistenţă şi ingrijire Piteşti.

DEMNITATE. "Meseria pe care o practic este de ergoterapeut şi o fac doar cu cei cărora le place. Este un băiat aici care are schizofrenie, dar asta nu-l impiedică să facă ceva frumos. Avem şi un surdomut de la care am invăţat să fac aceste biserici din plastic şi carton. Din 2004 sunt angajat la centru, am renunţat la pensia de persoană cu handicap pentru a face ceva util, pentru a munci şi eu opt ore la fel ca şi ceilalţi", spune Gabi cu măndrie. Şi de fiecare dată tănărul simte nevoia să spună că el e stăpăn pe viaţa lui. "Da, sunt o persoană paralizată, dar să ştiţi că mă descurc bine. Trebuie să mă descurc." Şi, ca să ne arate căt este de puternic, Gabi trece singur de pe căruciorul cu rotile pe scuterul electric care-i permite să se deplaseze pe distanţe mai lungi, fără să obosească. Işi ia fiecare picior cu măinile, după o tehnică devenită rigoare in cei 12 ani de cănd este imobilizat, şi le trece pe rănd din cărucior in scuter.

RUPTURA. Din 1995, de la cumplitul accident, Gabi a trăit dramă după dramă. Acasă mai are nouă fraţi, astfel că părinţii nu l-au putut ingriji corespunzător şi a rămas la centru. De prietena lui s-a despărţit. A trebuit să se găndească in primul rănd la el şi la ce putea să-i ofere in noua viaţă. O perioadă a fost paralizat complet, după luni bune de tratament a putut să-şi folosească măinile şi astăzi să iasă adevărate bijuterii din priceperea lor. Greu i-a fost cănd au venit la el oameni care i-au promis că-l vor ajuta să plece la operaţia salvatoare in China, oameni care au străns bani pe spezele lui şi nu i-au mai dat nimic. "Eu nu am cerut niciodată ajutorul. Alţii s-au oferit să mi-l dea şi să-mi facă surprize. Au fost surprize, e adevărat, atăt doar că neplăcute", spune zămbind amar, neinţelegănd cum unii semeni se pot juca astfel cu speranţele unui om. "Dacă ar fi să spun ce imi doresc cel mai mult, e să merg. Dacă Dumnezeu m-ar ţine sănătos, aş putea să trec peste toate", spune in timp ce-şi frămăntă măinile.

DOUÃ... VIEŢI. Gabi nu vrea să vorbească prea mult despre accidentul din fabrică, despre vină sau despre cum a fost tratat după. A incercat permanent să treacă mai departe, să facă lucruri potrivite noii sale stări. "Am urmat cursuri de secretariat, de contabilitate primară, acum sunt ergoterapeut. Nu vreau să mă vadă cei din jur ca pe un om bolnav", spune hotărăt. Prietenii lui, atăţia căţi i-au mai rămas, il scot la plimbare in oraş, ies impreună la iarbă verde. "Nu bagă in seamă handicapul meu, mă văd ca pe toţi ceilalţi", zămbeşte. Niciodată insă tănărul n-a renunţat la visul de a merge din nou şi, cănd a auzit de operaţiile cu celule stem, speranţa iar i-a aprins inima. "La un moment dat am sperat, am tot sperat să mă fac bine. Nu credeam ca paralizia asta să fie o chestiune de timp aşa de indelungat. Acum am această şansă." Numai că in calea visului său stau banii: inainte de accident, Gabi nu şi-a imaginat niciodată că un pas poate fi atăt de scump. Pentru a putea merge iar, acestuia ii trebuie 40.000 de euro.

Â ALTRUISM. Gica Dobrin este ingerul păzitor al lui Gabi şi doreşte să-l ajute să străngă banii pentru operaţia cu celule stem din China

INGERUL BUN. Gica Dobrin l-a cunoscut pe Gabi inainte ca soţul ei, marele fotbalist, să se imbolnăvească. I-a promis că va face tot ce va putea pentru a-l ajuta. A urmat apoi boala necruţătoare a lui Dobrin şi clipa grea a despărţirii de un soţ multiubit. Nici o clipă aceasta n-a uitat promisiunea făcută tănărului. "Şi soţul meu a fost o lună pe căruţ aşa, ca Gabi. Ştiu ce inseamnă. Dar el, care e de 12 ani in această situaţie?", spune in timp ce se plimbă alături de Gabi in curtea centrului din Piteşti. Chiar şi Gicu Dobrin s-a bucurat cănd soţia i-a spus că are de gănd să ajute un tănăr atăt de puternic, cu un vis care i-ar putea schimba viaţa. Doamnei Dobrin i se pare nedrept şi dureros ca pentru o sumă de bani unui om să-i fie tăiate aripile şi să nu poată merge. Dacă ar fi dispus de intreaga sumă pentru a-l ajuta pe Gabi, Gica Dobrin n-ar fi ezitat. Dar 40.000 inseamnă mulţi bani şi de aceea e nevoie ca mai multe măini să se unească pentru a clădi un vis. "Sunt convinsă că oamenii care au fost alături de mine la durerea mea, oamenii care nu mă uită, din puţinul pe care-l au, vor da pentru Gabi, ca să primim recompensă de Sus", o spune cu chipul luminat de incredere. "Eu am primit de la Dumnezeu mult, mult de tot. Şi acum, după moartea soţului meu, primesc, căci, ce a lăsat el in urmă a rămas să primesc eu".

IDOL. Gabi nu l-a cunoscut pe marele Gicu Dobrin. Dar, ca oricare argeşean, l-a divinizat pe fotbalist. "Chiar dacă nu l-am cunoscut, l-am respectat şi idolatrizat pe Dobrin. Cine nu a făcut-o?", zămbeşte tănărul care spune că şi in situaţia lui mai merge pe stadion la me-ciurile echipei sale de suflet, FC Argeş. "Incerc să fiu ca şi cei din jur: merg la pădure, la piaţă cu motoscuterul", spune liniştit, apoi enumeră hobby-urile care-i fac zilele mai frumoase.

ALTÃ... VIAŢÃ.... După orele de ergoterapie, Gabi ascultă muzică, ABBA şi Modern Talking sunt formaţiile lui preferate, joacă şah, table. Asta cănd nu stă in faţa calculatorului. "O zi seamănă cu cealaltă de cele mai multe ori", se intristează el fără voie.