Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De exemplu, obiceiurile populare de Crăciun sau de Anul Nou au o proveniență precreștină, fiind preluate și adaptate sărbătorilor religioase creștine.
Sorcova și Plugușorul, specifice trecerii în noul an calendaristic, sunt două astfel de obiceiuri păstrate până astăzi, fiind răspândite, sub diverse forme, în întreaga regiune.
Obiceiul sorcovitului provine dintr-un ritual șamanic foarte bine reprezentat în zona balcanică. Tocmai de aceea, denumirea de Sorcovă provine din cuvântul bulgar „surov” care desemna o crenguță înverzită, fiind o adaptare a unui obicei care-și are rădăcinile într-o perioadă și mai veche, în Imperiul Roman. Există o atestare documentară din anul 46 î.Hr., când Anul Nou începea la Idele lui Marte (1 martie), iar în unele regiuni ale Imperiului Roman exista obiceiul de a colinda din casă în casă cu ramuri de măslin sau de laur, simbolizând pacea și onoarea.
Aceste obiceiuri au fost aduse către marginea Imperiului, în zona balcanică, unde au fost transformate, cu elemente specifice florei din această regiune. Astfel se explică de ce ramurile de măslin sau de laur au fost înlocuite mai întâi cu crenguțele înmugurite, semnificația păstrându-se parțial, dar preluând și o parte din obiceiurile ritualice din această zonă.
Până astăzi, Sorcova are simbolistica aducerii norocului, a prosperității și a sănătății. După creștinarea sud-estului Europei, rolul baghetei care aduce norocul și prosperitatea a fost luat de o mlădiţă înmugurită de măr, care se punea în apă în noaptea Sfântului Andrei şi care, până în ziua de Sfântul Vasile, era înflorită.
Elementele creștine au fost adăugate
Preluând semnificația ciclicității anului agrar, urăturile din ultima, respectiv prima zi anului - Plugușorul și Sorcova - au rolul de a aduce în case prosperitate, sănătate, vigoare și bogăție. Ambele sunt legate și de ziua Sfântului Vasile, îmbinând obiceiurile precreștine cu cele creștine. Versurile cântecului Sorcovei au specificul unei incantații sau ale unui descântec: „Sorcova, vesela, / Să trăiți, să înfloriți, / Ca un măr, ca un păr, / Ca un fir de trandafir. / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca oțelul! / La anul și la mulți ani!”.
Există mai multe variante ale urăturii, unele incluzând elemente creștine: „Să trăiți, să înfloriți,/ Ca merii, ca perii, / În mijlocul verii! / La mulți ani cu sănătate / Și cu zile luminate!” sau „Ca vița de vie / La Sfântă Mărie, / Tare ca piatra, / Iute ca săgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca oțelul. / Vacile lăptoase, / Oile lânoase, / Porcii unsuroși / Copii sănătoși / Câte cuie sunt pe casă, / Atâția galbeni pe masă! / La anul și la mulți ani!/ Să trăiți, să ne dați bani!”.
Citește pe Antena3.ro
Împodobitul sorcovei și-ar avea sorgintea, conform estimărilor unora dintre etnologi, în tradițiile populațiilor nomade din estul Europei, fiind de dată mai recentă. Acestea ar sta la baza înlocuirii vechilor ramuri înverzite cu sorcova colorată, confecționată din materiale textile sau din flori de hârtie, folosită astăzi și care se impusese deja în tradiția românească în perioada comunistă.
Legătura omului cu pământul roditor
Plugușorul este tot o tradiție specifică trecerii în noul an, având legătură cu obiceiurile credințelor legate de anul agrar. Cetele de urători merg din casă-n casă, în ziua care precede Anul Nou, în mod tradițional. Ritualul presupune tot o urare pentru belșug, prosperitate și reînnoire, la fel ca în cazul Sorcovei.
Plugușorul este o celebrare a muncii, naturii și comunității, care îmbină trecutul și prezentul, un obicei străvechi, păstrat în mediul rural, dar care a pătruns și în urban, încă din perioada regimului comunist, când mulți români au fost strămutați forțat de la sat la oraș, aducând cu ei tradițiile.
Plugul semnifică legătura omului cu pământul, muncile agricole și ciclul anotimpurilor. Obiceiul precreștin presupunea invocarea fertilității și a protecției divine pentru roadele pământului, pentru gospodării și pentru oameni. Ca obiect sacru, plugul are simbolistica începutul noului an agricol.
În ritualul cetelor de urători, foarte importante sunt biciul și clopotul care produc zgomote ce au rolul de a alunga spiritele rele, pentru a aduce pace, bunăstare, sănătate și prosperitate.
Tinerii care se organizează în cete de urători învață versurile Plugușorului și rolul pe care trebuie să-l joace fiecare, în cadrul ritualului. Piesa de teatru ritualic nu este la fel de complexă și de complicată ca în cazul Jocului Caprei sau al Jocului Urșilor, dar există multe elemente comune între acestea.
Descrierea muncilor agricole
Din recuzita tradițională fac parte plugul - care poate fi real sau simbolic -, bicele, clopotele și buhaiul. Ceata de urători merge din casă în casă, iar la fiecare gospodărie recită urarea acompaniată de zgomotele puternice cu rol de alungare a spiritelor rele și chemare a norocului. Textul include descrierea muncilor agricole: aratul, semănatul și seceratul, toate prezentate într-o manieră idealizată.
„Aho, aho, copii și frați, / Stați puțin și nu mânați, / Lângă boi v-alăturați / Și cuvântul mi-ascultați! / Mâine anul se-nnoiește, / Plugușorul se pornește / Și începe a ura, / Pe la case-a colinda. // Iarna-i grea, omătu-i mare, / Semne bune anul are, / Semne bune de belșug, / Pentru brazda de sub plug”. Versurile diferă de la o zonă la alta, alcătuind o poezie epică de mari dimensiuni, dar variantele sunt asemănătoare, spunând aproximativ aceeași poveste, ca la final să ureze de bine gazdelor. În Moldova sunt cele mai lungi și elaborate variante ale Plugușorului, iar aici se folosește și buhaiul, pe lângă bici și clopot.
Tradiția este ca cetele de urători formate din flăcăi să ureze înainte de anul nou, iar a doua zi să meargă prin fiecare gospodărie cetele de copii cu Sorcova, în ziua de Sfântul Vasile, prima zi a anului. În perioada contemporană însă, cetele de colindători și de urători sunt mai puține, iar localitățile s-au extins, astfel încât ordinea obiceiurilor s-a dereglat, fiind aleasă de cete în funcție de timpul pe care îl au la dispoziție. Urătorii erau răsplătiți pentru Plugușor și pentru Sorcovă cu merinde, colaci, mere, nuci și bani sau alte daruri simbolice.
