ŞTEFAN IORDACHE - Ce dor, ce chin, ce jale...

"Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi ce ştii mai bine... Că bani ţi-oi da... Şi vin, ţi-oi da... Şi haina de pe mine... Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi şi din vioară... Că doar s-a isprăvit, de-acum... O viaţă atît de amară"... "Dimineaţa, ciocîrlia a strigat plecarea... Plec, vă las cu dor... Dumnezeu ne dă sfinţirea şi iertarea"...

"Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi ce ştii mai bine... Că bani ţi-oi da... Şi vin, ţi-oi da... Şi haina de pe mine... Să-mi cînţi, cobzar bătrîn, ceva... Să-mi cînţi şi din vioară... Că doar s-a isprăvit, de-acum... O viaţă atît de amară"... "Dimineaţa, ciocîrlia a strigat plecarea... Plec, vă las cu dor... Dumnezeu ne dă sfinţirea şi iertarea"...

Ce dor o să ne fie de Ştefan Iordache!... De Ştefanul nostru drag! Ce chin îndurăm, noi, cei care am rămas să mai zăbovim puţin pe aici... Pentru că trebuie să învăţăm să trăim fără Ştefan Iordache, fără Ştefanul nostru drag! Ce jale a lăsat în urma-i, în ziua îngropăciunii sale, în ziua cînd şi cerul a plîns, şi oamenii au plîns, şi pietrele au plîns... Pentru Ştefan Iordache, pentru Ştefanul nostru drag!

Fiu al satului

Nu se poate descrie în cuvinte durerea care a copleşit micuţa localitate Gruiu – locul unde Marele Artist a dorit să-şi doarmă somnul etern. Nu există vorbe care să poată reda tristeţea zilei de ieri, la Gruiu. Trebuia să fii acolo, să simţi, să vezi cum a plecat Dincolo "Cel mai iubit dintre pămînteni". S-a dus să-l întîlnească pe Dumnezeu, poate să bea împreună o cafea sau o cană cu vin, să fumeze o ţigară... Cine ştie?! A avut drumul presărat cu flori (aleea principală a bisericii din Gruiu şi cea pe care a mers cortegiul cu sicriul actorului, pînă la mormînt, au fost presărate cu flori), a avut multă lumină şi i-a avut pe toţi cei dragi lîngă EL. L-au ţinut de mînă, l-au aplaudat, l-au plîns, l-au mîngîiat pe frunte, l-au sărutat de adio, l-au "renăscut" din amintiri. "Aproape că nu e de mirare că s-a dus atît de repede... Ştefan a «ars» în viaţă, nu a stat degeaba... A fost un «dement» frumos, a trăit intens", spunea jurnalistul Cezar Ion, stînd la cîtiva metri de biserica unde preoţii îi făceau slujba Artistului. "Domnul Ştefan venea mereu aici, la biserică. Îi plăcea să se roage, venea la Paşti, la Crăciun, la toate sărbătorile, aici a cununat, a botezat... şi tot aici e şi în ultimele clipe ale sale pe pămînt", ne-a spus, cu lacrimi în ochi, tanti Floarea, adăugînd: "Este un fiu al satului!". "Ce să mai... nu sîntem nimic în faţa Morţii, în ceasul de rămas-bun nu rămîn decît amintirile!", zice, cu nostalgie, ca o "filozoafă", şi ţaţa Tudoriţa.

Gura lumii

Astfel şi-l amintesc oamenii din Gruiu pe "Domnul Ştefan Iordache". Pentru ei, înmormîntarea actorului a căpătat proporţii uriaşe. Niciodată în Gruiu nu a mai fost adunată atîta lume, niciodată liniştea satului nu a mai fost tulburată de atîta zgomot... "Ai văzut, fa, cîte maşini, cîţi domni şi cîte doamne au venit la domnul Ştefan?! Fa, uite-o pe doamna Angela (Similea), aoleo... uite-l şi pe domnul Beligan, merge în baston... şi domnul Mitică Popescu", se mira, în legea ei, şi tanti Măriuţa, ducînd în mînă o lumînare şi o sacoşă în care avea nişte mălai. "Acesta a fost Ştefan Iordache", vorba lui George Ivaşcu!

Onoruri militare

La ora 13:58 de minute, sicriul a fost scos din biserică în bătaia clopotelor. Cu paşii mici, într-o tăcere absolută, cortegiul s-a îndreptat spre cripta familiei Tonitza, unde actorul a fost coborît şi unde se va odihni lîngă soacra sa. A fost înmormîntat cu onoruri militare, reprezentanţii Comandamentului Garnizoanei Bucureşti / Regimentul 30 Gardă trăgînd, în aer, trei focuri de armă.
Vă mai spun un secret: în tot timpul redactării acestui text, Ştefan Iordache a fost cu mine, mi-a cîntat (în căşti)... E semnul că EL a plecat doar cu trupul dintre noi. RESTUL a rămas...

I-a cîntat fratele Ploieşteanu

Unul dintre cele mai emoţionante momente ale ceremoniei funerare a Unicului Ştefan Iordache a fost legat de prezenţa maestrului Nelu Ploieşteanu şi a tarafului său. Lăutarii, cei pe care actorul i-a iubit enorm încă din copilărie, i-au fost alături şi în ultimele clipe. "Neluţu", cum îi spunea artistul, "fratele său de cruce" i-a cîntat, mai mult printre lacrimi, la căpătîi, înainte de a fi acoperit cu pămînt, aşa cum Ştefan a cerut chiar înainte să se stingă. "Of,... Foaie verde lemn de prun, Spune, spune, om bătrîn, Spune-mi moş cu barba sură, Spune-mi caii cînd se fură, Of,of, Cînd e negură şi ceaţă, Atuncia caii se-nhaţă, Atuncia caii se-nhaţă. Of, of, Noaptea pe fulgeratură, Atuncia caii se fură, Hai, hai, Căpitane de judeţ"...