Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marius Ciprian Toth este unul dintre cei 22 de membri ai Team Europe Romania, care este - citam de pe site-ul Comisiei Europene: 'Reteaua de conferentiari independenti a Comisiei Europene. Membrii sai - juristi, consultanti, profesori universitari etc. - sunt experti in afaceri europene si cunoscatori ai limbilor de lucru ale institutiilor europene. Ei stimuleaza dezbaterea publica pe teme legate de Uniunea Europeana, integrarea europeana, institutii si politici comunitare, participa, in calitate de vorbitori sau moderatori, la conferinte, dezbateri, seminare etc. unde promoveaza interactiunea cu cetatenii si sunt prezenti in mass media nationala si locala cu interviuri si articole pe teme europene. Reteaua este coordonata de catre Reprezentanta Comisiei Europene in Romania'.
Domnul Toth este absolvent al Colegiului Europei-Bruges, certificat ca formator in domeniul afacerilor europene. A tinut numeroase sesiuni de formare si discursuri adresate unor categorii diferite de public: functionari publici, parlamentari, reprezentanti ai mediului de afaceri si ai societatii civile, liceeni si studenti, atat in tara cat si in strainatate.
Ariile sale de competenta sunt: managementul proiectelor, aspecte generale ale UE (institutii, istorie, politici, strategia Lisabona), politica de coeziune, politica agricola comuna.
In aceasta calitate, Marius toth publica un comentariu prin care isi exprima ingrijorarile fata de modul in care se raporteaza Romania la Uniunea Europeana si invers.
Toth ii critica, dur si foarte bine argumentat, pe presedintele si vicepresedintele CE, Jose Manuel Barroso, respectiv Viviane Reding, precum si pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel.
Atacand ingerintele europene in politica interna, fata de care se pozitioneaza neutru, reprezentantul Team Europe critica si actuala guvernare, pentru pasivitatea de care a dat dovada, permintandu-le aliatilor europeni sa 'mature cu noi pe jos'.
Prezentam, in continuare, in integralitate, punctul de vedere al domnului Toth:
De la un pro-european convins, la un… eurosceptic?
In ultimii 15 ani, prin educatie, experienta profesionala si mai ales prin convingeri am fost un pro-european convins. Si in masura in care am avut ocazia, am cautat nu numai sa ma exprim in acest sens dar si sa actionez. Dar, oare de ce am folosit timpul trecut in afirmatia precedenta? Evident, deoarece, intre timp, in ultimile doua luni, am asistat cu totii la unele evenimente si luari de pozitie care, daca nu m-au facut sa-mi schimb in mod radical convingerile pro-europene, in orice caz au determinat o repozitionare a mea in raport cu Uniunea Europeana.
Fara a intra deloc pe fondul problemei, respectiv procedura de suspendare si demitere a presedintelui Romaniei, chestiune pe care o consider ca tinand de optiunea politica a fiecaruia si pe care nu o comentez, ma intereseaza sa aduc in discutie felul in care s-au pozitionat oficiali ai UE, pe de o parte si modalitatea in care a reactionat Guvernul Romaniei, pe de alta parte. Interventia directa a cancelarei Angela Merkel si partizanatul acesteia de o parte sau de alta a disputei politice din Romania este chestionabila. Dupa parerea mea, chiar fiind cancelara Germaniei, statul membru cel mai influent al UE, doamna Merkel ar fi trebuit sa fie mai retinuta in declaratiile sale, care, prin mesajul transmis, ma fac pe mine, un roman pro-european, sa ma intreb daca au fost facute dintr-o ingrijorare sincera vizavi de criza politica din Romania cu posibile consecinte asupra democratiei si a statului de drept, sau pur si simplu pentru a urmari promovarea intereselor Germaniei (al carei exponent de marca este) in aceasta regiune a Europei?
Ceea ce este mai grav si de neacceptat, din punctul de vedere al unei persoane care are habar de mecanismele de luare a deciziilor la nivel european si de raporturile care se stabilesc intre institutiile europene si statele membre, sunt interventiile, in doua valuri, inainte si dupa referendum, a presedintelui Comisiei Europene Jose Manuel Durao Barroso si a vice-presedintei Viviane Reding, comisara responsabila de portofoliul justitiei, drepturilor fundamentale si cetateniei. Consider ca reprezentantii Comisiei si-au depasit vizibil atributiile, atat prin faptul ca au impus Romaniei reguli care nu au legatura nici cu legea fundamentala, Constitutia Romaniei, dar nici cu practicile si standardele general acceptate in cadrul Uniunii (este foarte bine stiut, de-acum, ca doar in Lituania este prevazut un cvorum in cazul organizarii unui referendum), cat si prin comunicatele si luarile de pozitie punand presiune pe diferitele institutii romanesti implicate in organizarea, desfasurarea si (in)validarea referendumului, sugerand, sau chiar impunand, ce, cum si cand trebuie facut.
Sunt dezamagit si de prestatia mai mult decat modesta a reprezentantilor statului roman, care ar fi trebuit sa reactioneze mult mai ferm la aceste ingerinte ale oficialilor Comisiei Europene, institutie care are atributii clare, stabilite de Tratate si care nu includ in nici un caz astfel de actiuni. Comisia este “gardianul tratatelor', vegheaza ca atat statele membre cat si subiecti de drept privat sa respecte si sa aplice prevederile legislatiei comunitare; in cazul incalcarii acestora, sunt instituite proceduri (infringement) pe care Comisia le are la dispozitie, incepand cu notificarea si terminand cu chemarea in fata Curtii Europene de Justitie a statutului membru care a incalcat legislatia comunitara. Or,in cazul de fata, este vorba de o problema interna a unui stat membru, reprezentantii Guvernului Romaniei, primul ministru, ministrul de justitie, ministrul afacerilor externe pe de o parte, si chiar presedintele interimar, pe de alta parte, ar fi trebuit, in primul rand, sa nu cedeze presiunilor exercitate de catre oficialii de la Bruxelles; in al doilea rand, ar fi trebuit sa informeze si sa explice fara echivoc ca este vorba de un exercitiu democratic, prevazut de Constitutie. De ce nu l-a convocat domnul Marga (la vremea respectiva ministrul afacerilor externe) pe ambasadorul Germaniei la Bucuresti pentru a-i explica nemijlocit cum e cu referendumul? Sau putea opta pentru o varianta mai diplomatica, mai putin directa, caz in care ar fi organizat o intalnire cu ambasadorii tuturor statelor membre ale Uniunii… De ce a acceptat domnul Ponta cvorumul impus de Berlin si Bruxelles? De ce a promulgat legea, domnul Antonescu, in calitatea sa de presedinte interimar? In fine, de ce si-au permis sa intervina cei doi oficiali europeni?
Sunt intrebari la care voi incerca sa raspund fara sa ma refer la fondul problemei, asa cum afirmam mai sus. Cu siguranta ca nu spun lucruri noi, o parte din idei sunt deja vehiculate in diverse medii. Un posibil raspuns rezida in insasi natura relatiilor dintre Uniunea Europeana si Romania. Sunt voci care afirma ca Romania are un statut de'semi-colonie' in raport cu Uniunea Europeana. Chiar daca mi se pare exagerat acest punct de vedere, mi-e teama ca cele doua parti sunt inca tributare perioadei de pre-aderare cand ni se tot spunea ca Uniunea este un club cu reguli si ca oricine doreste sa intre in club, trebuie sa adere la si sa respecte acele reguli. Fapt foarte adevarat, insa aflati in antecamera Uniunii, ne obisnuisem sa facem intocmai ceea ce ni se spunea de la Bruxelles, iar ei se obisnuisera ca noi sa executam intocmai ceea ce ni se cerea.
Ca angajat al Delegatiei Comisiei Europene in Romania am asistat la astfel de situatii. La vremea aceea, “indoctrinat' fiind ca tot ceea ce tine si vine de la Uniunea Europeana este bun si animat de dorinta de a pune umarul pentru a-mi ajuta tara sa ajunga cat mai repede ACOLO, in conditiile in care, nu de putine ori, guvernul facea dovada propriilor limite, mi se parea normal ca Bruxelles-ul sa mai “ia haturile in mana', la nevoie; nu m-am gandit nicio clipa ca ar putea exista si un efect pervers, ca cel mentionat: faptul ca se creaza un soi de subordonare care va depasi acea parte de suveranitate cedata Uniunii, prin semnarea Romaniei a Tratatului de aderare. Cu alte cuvinte, mi se pare ca dupa aderarea din 2007, tara noastra a continuat sa se comporte nu ca un stat membru, ci tot ca o tara candidata care “bate' la “usa' Uniunii si, conform principiului actiunii si reactiunii, Uniunea si functionarii sai europeni, ne-au tratat ca atare.
La mai bine de 5 ani de la aderare, Romania inca nu a invatat lectia europeana, nu se simte foarte bine in pielea statului membru si nu actioneaza in aces sens. Spre deosebire de noi (si toata lumea da acest exemplu), Polonia este un jucator foarte important, de parerea caruia se tine cont atunci cand se iau deciziile la Bruxelles; Polonia isi cunoaste foarte bine si actioneaza pentru promovarea propriului interes national; Polonia a facut fata crizei economice si a reusit sa absoarba toti banii europeni ce i-au fost destinati in programarea financiara 2007-2013. Noi de ce nu suntem in stare sa performam macar jumatate din cat a reusit sa performeze Polonia?
Pornind de la aceste nemultumiri personale in ceea ce priveste natura relatiilor dintre Uniunea Europeana si Romania, imi doresc ca noi, romanii, sa reusim sa facem ceva astfel incat sa ne castigam de facto pozitia de tara care conteaza, care este respectata si de parerea careia se tine cont in cadrul UE, in conformitate cu calitatea de jure de stat membru, castigata acum 5 ani. Am incasat acest “dus rece' intr-o perioada propice, exact cand se pregatesc, se negociaza reformarea unora dintre cele mai importante politici comunitare (cum ar fi de exemplu Politica Agricola Comuna) dar si aranjamentele administrative si financiare pentru urmatorul ciclu si anume programarea financiara 2014-2020. Este momentul ca, dupa 5 ani de prestatii modeste dar cu posibile multiple invataminte, sa incepem sa ne afirmam, sa ne facem auzita vocea la Bruxelles…
Sa fie prea mult? Sa fie, oare, niste deziderate cam pompos formulate care risca sa ramana doar la nivel pur declarativ? De ce ar trebui sa ne pese de toate acestea?
Nu cred ca este prea mult; ar fi trebuit sa avem in vedere toate acestea inca din perioada in care ne incalzeam pe tuse, asteptand intrarea pe teren, din 2007. A te comporta ca un stat membru care doreste sa fie respectat, inclusiv prin prin prestatie si prin natura relatiilor cu ceilalti parteneri, nu cred ca este un deziderat prea pompos formulat. In schimb, da, exista riscul ca acesta sa ramana la nivel declarativ, daca nu reusim sa schimbam ceva. In fine, ar trebui sa ne pese deoarece toate deciziile majore care ne influenteaza si ne vor influenta vietile se iau la Bruxelles si ar trebui ca si noi, cetatenii de rand, fiecare dupa specializarea si dupa puterea sa, sa ne implicam mai mult in tot ceea ce inseamna consultare publica, dar si prin sustinerea si atunci cand este cazul, amendarea pozitiilor si prestatiilor reprezentantilor nostri in activitatea lor de la Bucuresti si Bruxelles, in legatura cu tot ceea ce tine de calitatea Romaniei de stat membru al Uniunii Europene.
Marius-Ciprian TOTH
Membru Team Europe - Romania
