x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Un miracol numit Toma Caragiu

0
Autor: Loreta Popa 28 Dec 2009 - 00:00
Un miracol numit Toma Caragiu
Vezi galeria foto




De Anul Nou nimic nu ar putea să umple de bucurie sufletele celor dragi, aşa cum ar putea să o facă un DVD cu "Momente de aur" cu Toma Caragiu. Jurnalul Naţional vă oferă şansa de a viziona în aceste momente de sărbătoare câteva dintre cele mai frumoase scenete cu marele actor.

Unui popor înzestrat cu atâta umor îi trebuie actori pe măsură. Din păcate, partiturile cinematografice nu au fost mereu pe măsura mi­nunaţilor noştri comici. Totuşi, unul dintre ei a avut parte de câteva roluri care i-au pus în valoare calităţile. Numele lui este Toma Caragiu. Spunem este, pentru că, dacă într-o bună zi am uita să râdem, cu siguranţă Toma Caragiu ne-ar salva. El este un actor care se reinventează, în ciuda lipsei sale fizice. Urmăriţi-l în "Operaţiunea Monstrul" şi spuneţi-ne dacă nu este un întreţinător de speranţe cel căruia Marin Moraru îi şoptea povestea bicicletei galbene! Priviţi-l în "Actorul şi sălbaticii" şi, dincolo de cu­tre­mu­rarea de râs, descoperiţi adevărata cheie a acestui miracol numit Toma Caragiu!


S-a născut la 21 august 1925, într-un sat din Grecia numit Argos Orestikon. În 1930 se stabileşte împreună cu familia în Dobrogea, unde îşi petrece co­pi­lă­ria şi asistă la spectacolele pe care bunica, "o femeie înzestrată cu o capacitate remarcabilă de a extrage din viaţă substanţa comică", le improviza la ea acasă duminica. Un om mândru, îndrăgostit de familia lui, pe care o diviniza, adânc interesat de lumea în care trăia, o fiinţă morală, deci chinuită, aflată într-o necontenită strădanie de a trăi frumos.

Cooptat în trupa de teatru a liceului, scrie în re­vis­ta acestuia "Frământări", ia diploma de bacalaureat în vara anului 1945. Se înscrie la Drept, dar abando­nea­ză cursurile şi intră la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică Bucureşti, clasa Victor Ion Popa. În vacanţe devine animator cultural şi aduna în jurul său tineri artişti şi astfel a realizat spectacolul "Ta­che, Ianke şi Cadâr" de V. I. Popa, pe care l-a jucat la cinematograful "Modern" din Ploieşti, apoi "Tran­da­fi­rii roşii", de Zaharia Barsan. Astfel ia fiinţă "Brigada culturală Prahova", nucleu ce se va transforma în 1947 în "Teatrul Sindicatelor Unite", din care se va naşte, în 1949, "Teatrul de Stat Ploieşti". Nasul ac­vi­lin, foarte pronunţat, era mereu luat peste picior de către colegi, care îl ironizau astfel: "La un colţ de str­a­dă apare un nas, care se termină după un sfert de ceas".

Şcolarul Caragiu Toma, născut în 1925, luna au­gust, ziua 21, în comuna Hrupişti, fiul domnului Ni­co­lae şi al doamnei Athina, religia tatălui ortodoxă, conform matricolei şcolare din anul 1943, când Toma era în clasa a VII-a (clasa a XII-a de acum), la Liceul Sfinţii Petru şi Pavel, din Ploieşti, nu era un elev stră­lu­cit, dar a luat Bacalaureatul. Trebuia să dea şi la o fa­cultate, dacă tot terminase liceul. "Tata voia să-l facă medic veterinar, voia să imprime dragostea lui ancestrală pentru natură şi animale şi fiului său. Toma adora animalele, nu însă şi medicina, bolile, bisturiul, sângele...

Ca să-i facă plăcere şi tatei - la aromâni, respectul pentru părinţi şi străbuni este legea de bază, nescrisă! - dă admitere la Facultatea de Drept, dar şi, pentru sufletul lui, la Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti. S-a prezentat cu monologul «1 Aprilie», de I.L. Caragiale. A avut mare succes, l-a cucerit pe Victor Ion Popa, care l-a luat la clasa lui. Cum ştiinţele juridice nu l-au atras, Toma a renunţat repede la această specializare şi s-a dedicat în întregime, până la sfârşitul vieţii, me­­nirii sale: actoria", spunea Matilda Caragiu în Edi­ţia de Colecţie dedicată lui nea Tomiţă de Jurnalul Naţional.


INTERPRET STRĂLUCIT
Debutul pe o scenă adevărată l-a avut în toamna anului 1948, la Studioul Teatrului Naţional din Piaţa Amzei. Student fiind în anul al III-lea de facultate, avea rolul unui scutier din "Toreadorul din Olmado", în regia lui Ion Şahighian. La 1 mai 1948 a fost angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Naţional. În 1949 a obţinut Diploma de absolvire nr. 1548 a Ins­ti­tutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bu­cu­reşti, iar la 1 aprilie 1951 a devenit angajat al nou-în­fiin­ţatului Teatru de Stat din Constanţa.

La numai 28 de ani, în 1953, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploieşti, funcţie pe care a deţinut-o timp de 12 ani. Pe scena ploieşteană a interpretat 34 de roluri. De acolo a plecat, invitat de Liviu Ciulei, la Teatrul "Bulandra" din Bucureşti. S-a îndreptat spre comedie, spre revistă, spre televiziune, spre spectacole a­ş­tep­tate şi urmărite cu sufletul la gură de toţi. Publi­cul a fost cel care l-a educat pe Toma Caragiu cum să se facă auzit de toată lumea. Nu i-a fost dat să tră­ias­că mult, dar a avut o viaţa plină, rămânând un actor fără vârstă, pentru că, trăind atâtea... roluri, el a trăit inevitabil, concentrat, zeci, sute de vieţi. Toma pare un actor în afara timpului. Câteva dintre creaţiile sale l-au situat în primele rânduri ale marilor interpreţi de comedie afirmaţi în teatrul românesc.

La Bucureşti compune marile sale roluri pe scena de la Bulandra: "Opera de trei parale", "D'ale carnavalului", "O scrisoare pierdută", "Azilul de noapte", "Elisabeta I", "Lungul drum al zilei către noapte". Cunoscut şi recunoscut în ţară şi în străinătate, aspiră la ma­re­le repertoriu de dramă.  I-a jucat pe Gorki şi O'Neill, dar visa mereu la Shakespeare. Cinematograful i-a oferit şansa unei tipologii variate, în partituri de factură comică, de la debutul din "Nufărul roşu", 1955, până la "Gloria nu cântă" şi "Buzduganul cu trei peceţi". A trecut cu dezinvoltură de la Răspopitul din "Haiducii" la muncitorul înţelept din "Cartierul veseliei" sau "Mastodontul", de la bătrânul ţăran din "Tatăl risipitor" la "Operaţiunea Monstrul". A practicat satira virulentă în "Actorul şi sălbaticii".  
MEREU ZĂMBETUL
Toma Caragiu îi făcea să râdă chiar şi pe cei din conducerea PCR. Scenaristul şi realizatorul tv Dan Mihăescu, prieten bun cu nea Tomiţă,  a fost cel care, împreună cu Grigore Pop, a scris seria de scheciuri care l-au consacrat pe marele comic ca unul dintre puţinii care îşi permiteau să ofere zâmbete pe seama regimului acelei vremi. În 1969, când a fost demarat proiectul monologurilor rostite de Toma Caragiu la TVR, părea că România câştigase un strop de libertate. Dacă Toma mişca o sprânceană, gestul primea o încărcătură explozivă. Toată lumea înţelegea că era ceva la mijloc. "Ţin minte că la un moment dat Toma avea o replică «La noi e bine», simplu spus, iar Toma a rostit-o «La noi... e bine?», cu semnul întrebării. Avea el talentul ăsta!", dă un exemplu Dan Mihăescu.

Toma Caragiu a devenit "Omul cu şopârla" din bu­năvoinţa regimului: primul scheci de acest gen a fost difuzat după ce Bujor Sion l-a vizionat şi a râs copios. A dat undă verde. "Aşa a început explozia lui Toma!", spune Dan Mihăescu. Actorul a primit după acest monolog o grămadă de felicitări. "Am izbit-o!", a fost ce a spus Toma Caragiu despre naşterea "Omului cu şopârla". Îl plăceau Cornel Burtică, dar şi Mau­rer, îl sunau şi-l felicitau după câte una din asta. Maurer chiar îl mai lua pe Toma la plimbare cu maşina. Îmi aduc aminte un episod, când l-a oprit un miliţian pe Maurer şi i-a cerut actele. Şi când a citit numele a făcut ceva de genul: "Gheorghe Ma...aaaaauuuuurer! Mă scuzaţi!", spune scenaristul. Povestea a început să se clătine când echipa a "căpătat nas". Prea multe glume cu aluzie l-au făcut pe unul dintre activiştii "răniţi" de o "şopârlă" să se ridice şi să zică răspicat: "Până când o să-i mai lăsăm să ne insulte pe banii noştri?". Nu mult după s-a pus tranşant problema: "Să nu mai calce ăsta în televiziune!". "Şi Toma n-a mai apărut la televizor. Dar maestrul nu părea niciodată foarte speriat. Fusese ales pentru notorietate secretar de partid la teatru sau deputat în consiliul popular. Dar nu se implica. Avea el o vorbă: «Noi să ne vedem de ale noastre!»", spune Dan Mihăescu.

Un personaj unic, inconfundabil, un personaj cu o inimaginabilă disponibilitate, atât ca artist, cât şi ca om. Nea Tomiţă a fost prietenul tuturor oamenilor, şi poate de aceea, ca actor, Caragiu a fost idolul lor. A fost comparat cu Toto, cu Malek, cu Chaplin. În '68, pe când turna "Reconstituirea", George Mihăiţă i s-a lăudat lui Caragiu: "Ce-a făcut Pintilie din mine!". "Puş­tiule, dacă nu erai talentat, nu făceai nimic!", a venit răspunsul. "Parcă era venit de pe altă planetă. Halucinant. Purtător de aură. Te inhibau atât pri­vi­rea, cât şi vorba. Era hâtru, modest. Se juca cu viaţa. Şi ce i-a ieşit... Am avut şansa să joc cu el în seria «B.D.»-urilor. Băruleţul meu, «Jos pălăria!», se află pe Strada Toma Caragiu. Ce straniu! Mă furnică ori de câte ori mă uit la plăcuţa pe care-i gravat numele lui", povestea George Mihăiţă.

Chiar dacă ne-ar citi "Mersul trenurilor" sau Cotele apelor Dunării şi nu i-ar trebui mai mult de două sau trei cuvinte ca să obţină efectul scontat. Sub coaja banalului el, Toma Caragiu, este acel actor care vede miste­rul, conspiraţia. Zâmbetul pe care ni-l smul­ge de câte ori îl vedem sau auzim este răsplata sa, certitudinea că şi-a îm­pli­nit menirea. Să i-l oferim mereu şi mereu...
O MARE CALITATE, FARMECUL
Sunt puţini aceia care mai pot vorbi despre Toma. "Mereu să scriu sau să vorbesc, să depăn amintiri despre el, marele actor, fermecătorul, marele coleg, Toma Caragiu", mărturiseşte Ro­dica Tapalagă, adorata lui "Zoe", din "O scrisoare pierdută". "Niciodată n-am să obosesc să o fac, pentru că, iată, martori ai trecerii lui prin viaţa teatrului românesc suntem din ce în ce mai puţini. Şi bucuria de a fi jucat alături de el merită mereu reamintită. La sfârşitul unei memorabile lucrări, un autor celebru îi mulţumea unui coleg pentru faptul că-l ajutase să facă "cu bucurie" lucrul său. Aceasta a fost marea şi secreta calitate a lui Toma.

Am fost parteneri în "Proştii sub clar de lună", "Opera de trei parale", "D'ale carnavalului", "Meteorul", "Azilul de noapte" şi "O scrisoare pierdută". Sigur că atâtea ore de repetiţii pline de febră, de tensiuni, de contradicţii şi sensibilităţi răzbunate şi de răzbunat leagă şi, vai, dureros dezleagă relaţiile, ca pe un câmp de luptă, unde rămâne în picioare doar o frăţietate ca zonă, luminată de bătaia reflectoarelor în seara premierei, care, da, consfinţea, ca întotdeauna când în distribuţie era el, succesul! Acest dar, pe lângă multe altele, l-au făcut unic, de neînlocuit în inimile spectatorilor şi, ceea ce e mult mai rar, în inimile colegilor de breaslă. Mereu şi mereu, cât vom exista, vom zâmbi tandru sau luminos şi adevărat", spunea actriţa în Ediţia de Colecţie dedicată marelui actor de Jurnalul Naţional.


PRIETENIE PE VIAŢĂ
"«Vrei să ascultăm muzică? Versuri?», mi-a zis", îşi amintea Va­lentin Silvestru. "«Ce fel de versuri?», am întrebat, presupunând că ar fi vorba de un disc al vreunui poet. «Versuri... Apoi dumneata mă primeşti în casă, ai o clipă de odihnă şi eu să te pun să spui versuri?» «Ale mele». Am privit surprins caietul. «Credeam că ştiu despre dumneata...». «Aici sunt lucruri despre care nu ştie nimeni. Fiindcă nu vreau eu. E sufletul meu pe tavă». Citea încet, tărăgănat, silindu-se vizibil să nu joace; voia să văd şi să aud poetul, nu actorul. Glasul era me­lan­colic, ochii înceţoşaţi, surâsul stins. Am vorbit apoi până seara târziu despre poezie. La îndemnul meu să publice câteva, a zâmbit stingherit, spunând că nu e încă vremea. «De-ai şti câte-am scris...». «Citeşte-le de pe scenă, într-un recital». A re­te­zat aerul cu un gest categoric. «În nici un caz!»", po­ves­tea Valen­tin Silvestru. "Sigur că aş putea să mă laud că am fost prieteni, că eram student şi m-a luat la «Capşa». (...) Strada e udă de primă­va­ră şi mă plimb prin­tre trecători cu spumă de bere în gând, îmi creşte sângele de do­ruri şi n-am cui da un telefon să-i spun că-s vesel de sus şi până jos, că-n clipa asta mi se pare că, oricât ar curge Dunărea, el n-a mu­rit de tot, că el încă ne trebuie şi că fără el ne-ar fi urât, chiar dacă iarba creşte peste amintiri", spune Mircea Diaconu.
NOŢITE DE SUCCES
Mulţi dintre cei care îl iubesc, îl admiră şi-au luat notiţe din scheciurile pe care le-a interpretat de-a lungul timpului. Pentru aceştia notăm şi noi: "Stimaţi tenismeni, stimate tenismene, îngăduiţi-mi să vă fac o confidenţă. Am o nouă dragoste: iubesc tenisul. Mustaţa pe care o vedeţi mi-am lăsat-o în semn de omagiu pentru cel care a fost la mustaţă de Salatieră. Debutul meu în tenis nu s-a produs nici pe Progresu, nici la Wimbledon, nici la Forest Hills, ci la cineva de la federaţia de încălzire centrală. Am aşteptat patru seturi până să intru în audienţă, dar cum persoana arbitra în deplasare, am intrat în prelungiri. În finală m-a privit, i-am înmânat memoriul şi, după ce l-a studiat cu toată atenţia, mi-a făcut memoriul ghem. Am luat ghemul, deci am câştigat întâlnirea, şi am rămas la încălzirea cu lemne, că aşa e în tenis. Depinde foarte mult cu cine joci..." "Aşa e în tenis", de Dan Mihăescu, Grigore Pop, Octavian Sava (1973).

"De ce vă miraţi? Eu sunt Mefisto, adică Dracu'. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar anul trecut am visat că am ajuns în Rai. Anul ăsta m-am mutat mult mai jos... Nu ştiţi ce ponoase trag acum ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut... Cum face vreunul o prostie, gata şi scuza: «Nu e el de vină, săracu', Dracu' l-a pus!». Eu? Eu, vă dau cuvântul meu de onoare, că aflu faptul petrecut după ce s-a consumat. Nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine... Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, şi munceşte, munceşte... Pleacă cu o hârtie la semnat, la ora opt, şi se întoarce la birou la ora trei. Şi îi merge. Îi merge! Toţi se întreabă: «Mă, cine-l ţine p'-ăsta în braţe?». «Dracu' ştie!». Vă jur că nu ştiu nimic! De unde? Ei, ei ştiu toţi, dar tac. Tac pentru că tăcerea e de aur", "Mefisto", de Dan Mihăescu, Gri­gore Pop, Octavian Sava (1973).

"«O sole mio!». «Auzi, Giovani, la Mamaia mi-ai spus că ai o Alfa Romeo, aicea văd că ai o barca Romeo. Remizier! «O sole mio!». «Mi-ai arătat o poză cu vila ta, proprietate personală, şi, când te-am căutat, mi-a zis portarul că la Palatul Dogilor e zi de vizită numai joia şi duminica. Dogi, ai?». "Călătorie muzicală", de Dan Mihăescu, Grigore Pop, Octavian Sava (1971).


DVD, EDIŢIE SPECIALĂ DE ANUL NOU
Dan Mihăescu voia să făcă mai atractive serile de varietăţi, cu aportul celor mai buni actori. I-a convins pe Marin Moraru şi pe Toma Caragiu să filmeze "Căldură mare", de I.L. Caragiale. "I-am chemat la televiziune şi am trecut doar o singură dată peste material. I-am lăsat să joace cum simt ei. Ce indicaţii să-i dau eu lui Moraru şi lui Caragiu?  Regizoarea de montaj a avut un moment de inspiraţie divină şi a apăsat pe buton să curgă banda. Nu s-a schimbat nimic! Din păcate, această ca­po­do­peră s-a şters", îşi aminteşte regizorul artistic. "Am adunat pe o bandă 118 minute cu Toma şi, ca să nu existe riscul să fie ştearsă, am scris pe ea vizita lui Nicolae Ceau­şescu în nu ştiu ce comună. Însă a venit Revoluţia, iar mulţi colegi ştergeau benzile cu tovarăşii, pentru a nu se vedea că ei erau realizatori. Atunci am fugit la Televiziune şi am căutat caseta cu Toma. Toată lumea se întreba de ce tot voiam să salvez vizita de lu­cru a lui Ceauşescu".

 DVD-ul pe care Jurnalul Naţional vi-l oferă cu ocazia Anului Nou, "Momente de Aur", este unul pe care nu trebuie să-l pierdeţi tocmai pentru că vă aduce aproa­pe spiritul şi "spiritele" unuia dintre cei mai mari actori pe care noi, românii, îl avem şi îl purtăm în su­fle­tele noastre. DVD-ul conţine câteva dintre scenetele sale de succes, printre care "Mefisto", "O, lady Anda", "Toma şi şo­pâr­la", "Toma şi baletul", "Aşa e în tenis", "Că­lă­torie muzicală", "Administratorul de bloc", "Petrecerea continuă" şi altele.

Citeşte mai multe despre:   special

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Gustul, esenţial pentru comportamentul nostru alimentar şi metabolic

Gustul, esenţial pentru comportamentul nostru alimentar şi metabolic
În mănunchiul de simptome care însoţesc boala adusă de coronavirus se află şi acea pierdere a gustului şi mirosului. Ne explică mai multe despre aceste simțuri profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al...

Post de ministru cumpărat de la partid cu 1,4 milioane de lei

Post de ministru cumpărat de la partid cu 1,4 milioane de lei
Galerie Foto Parchetul General, prin Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a fost sesizat, săptămâna trecută, cu o plângere penală, vizând posibile infracțiuni de spălare a banior și fals în declarații,...

Cheltuieli exorbitante la STS pentru monitorizarea prezenței la vot. Alegerile din România o dau în fițe: stilouri inteligente de 33 milioane €

Cheltuieli exorbitante la STS pentru monitorizarea prezenței la vot. Alegerile din România o dau în fițe: stilouri inteligente de 33 milioane €
Galerie Foto În anul pandemiei generate de coronavirus, când Guvernul a decis să aplice doar o majorare de 14% a pensiilor, în loc de 40%, cât prevede legea, alagerile scot din vistieria statului peste 37 de milioane de euro. Se...

Cum era Elena Udrea să fie „jefuită” de fosta sa parteneră de afaceri. Operațiunea „împrumutul”, pentru preluarea activelor Băi Boghiș, blocată definitiv de Curtea de Apel Cluj

Cum era Elena Udrea să fie „jefuită” de fosta sa parteneră de afaceri. Operațiunea „împrumutul”, pentru preluarea activelor Băi Boghiș, blocată definitiv de Curtea de Apel Cluj
Galerie Foto Operațiunea de preluare forțată a patrimoniului imobiliar al Stațiunii Băi Boghiș de către familia Veronica Stanca, fosta parteneră de afaceri a Elenei Udrea, prin intermendiul unor împrumuturi rostogolite și...

GIP: Camelia Bogdan a primit viză în SUA, deși a colaborat cu un site de propagandă anti-americană

GIP: Camelia Bogdan a primit viză în SUA, deși a colaborat cu un site de propagandă anti-americană
Galerie Foto Grupul de Investigații Politice (GIP) atrage atenția că fosta judecătoare Camelia Bogdan a primit vizită în Statele Unite ale Americii, în ciuda faptului că, în urmă cu doi ani, a colaborat cu un portal din...

Cei cu fibrilaţie permanentă se tratează zilnic cu anticoagulante

Cei cu fibrilaţie permanentă se tratează zilnic cu anticoagulante
Oamenii sunt tot mai preocupaţi de ritmul inimii lor, îşi iau pulsul singuri şi comentează amatoristic numărul de bătăi, se tot alarmează de extrasistole și se miră când unii cardiaci sunt lăsaţi în...

Coincidență: Nicușor Dan și Camelia Bogdan au același sponsor-finanțator

Coincidență: Nicușor Dan și Camelia Bogdan au același sponsor-finanțator
Galerie Foto Candidatul susținut de PNL și de USR-PLUS la Primăria Capitalei, Nicușor Dan, a primit, pe persoană fizică, donații totale de peste o jumătate de milion de lei și 1.000 de euro, în perioada 2016-2019. În...

Cei cu ficat gras trebuie să se trateze şi de diabet, și de hipertensiune

Cei cu ficat gras trebuie să se trateze şi de diabet, și de hipertensiune
Galerie Foto Când unui om, la un control medical de rutină, i se descoperă ficatul gras, nu prea ia în serios acest diagnostic. Spune: „Cei mai mulţi au ficat gras, e cea mai uşoară boală de ficat”. Dar nu prea este...

Răfuială la SIIJ între capii fostului Binom! Florian Coldea, audiat în dosarul lui “Portocală”. Ca martor

Răfuială la SIIJ între capii fostului Binom! Florian Coldea, audiat în dosarul lui “Portocală”. Ca martor
Galerie Foto Fostul prim-adjunct al Serviciului Român de Informații, generalul Florian Coldea, a dat explicații, timp de o oră, în fața procurorilor Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), în...

Gruparea Kovesi vs gruparea Prună, după ce un dosar-cheie a fost golit de probe. Încăierare între procurorii DNA lăsați fără muniția de la SRI

Gruparea Kovesi vs gruparea Prună, după ce un dosar-cheie a fost golit de probe. Încăierare între procurorii DNA lăsați fără muniția de la SRI
Galerie Foto Marian Gherman, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție care l-a trimis în judecată, în urmă cu trei ani, pe soțul Giorgianei Hosu, actuala șefă a DIICOT, a solicitat Secției de Procurori de la ...

Fie COVID-ul cât de rău, clientela politică trebuie să trăiască și anul acesta. Guvernul a închis locurile de joacă, Boc bagă 1.000.000 € în tobogane

Fie COVID-ul cât de rău, clientela politică trebuie să trăiască și anul acesta. Guvernul a închis locurile de joacă, Boc bagă 1.000.000 € în tobogane
Galerie Foto Campania electorală pentru alegerile locale, deși nu pare să reprezinte deloc o provocare deosebită pentru actualul edil al municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, în intenția sa de a câștiga un nou mandat, scoate,...

Scriitorul Dinu Săraru: ”Îmi place omul iute și ambițios și care calcă cu inima”

Scriitorul Dinu Săraru: ”Îmi place omul iute și ambițios și care calcă cu inima”
Galerie Foto Dinu Săraru, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori români în viață - dacă nu chiar cel mai mare - e ultimul țăran din Slătioara natală. Într-un interviu-eveniment acordat ziarului Jurnalul, autorul...

Investiții de pandemie și de campanie electorală. “Grindă” reia practicile inițiate de fostul PDL. Pe ce se duc 143 de milioane de lei

Investiții de pandemie și de campanie electorală. “Grindă” reia practicile inițiate de fostul PDL. Pe ce se duc 143 de milioane de lei
Galerie Foto Compania Națională de Investiții, entitatea care derulează proiecte pentru Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice, pare să fi reluat, în perioada guvernării PNL, în plină pandemie generată de noul...

Vertijurile, provocate de starea labirintului din urechea medie

Vertijurile, provocate de starea labirintului din urechea medie
Unii oameni sunt disperaţi de ameţelile bruşte ce îi agasează, totul se învârteşte în jurul lor sau ei se învârtesc precum un titirez. Medicina le numeşte şi vertijuri, iar cel grav este vertijul...

Greu cu Fondurile Europene: șefă acuzată de incompatibilitate, consiliată de coafeză. Cine sunt femeile care vor gestiona miliardele de euro de la UE

Greu cu Fondurile Europene: șefă acuzată de incompatibilitate, consiliată de coafeză. Cine sunt femeile care vor gestiona miliardele de euro de la UE
Galerie Foto Ministrul Fondurilor Europene, Ioan Marcel Boloș, este acuzat din interior că, încă de la preluarea portofoliului, a renunțat la mai mulți specialiști ai instituției, aducând în loc personaje controversate,...
Serviciul de email marketing furnizat de