Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După instalarea la Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu promitea relaţii excelente cu Putin, liantul fiind Marea Neagră. Apoi, s-a răzgândit. Marea Neagră a devenit brusc lac rusesc, iar Rusia un stat care împiedică reformele din regiune prin monopolul energetic.
● Pe când era ministrul Industriilor, Radu Berceanu a distrus relaţia directă cu Gazprom, preferând intermediari, ceea ce a condus la creşterea preţului la gaze n Războiul gazelor dintre Rusia şi Ucraina ne-a prins la mijloc. De două zile nu mai primim nici o bulă de gaz din import. După asigurări liniştitoare, ieri ministrul Economiei, Adriean Videanu, a băgat România din greşeală în stare de urgenţă. Efect imediat: un euro costa 4,1 lei. S-a trecut la un program de măsuri urgente.
● Se anunţă ger, iar sistemul de gaze va fi suprasolicitat
● UE trimite observatori pe traseul conductelor în Ucraina, să vadă cine minte şi fură.
Gabriela Antoniu şi Vali Blănaru
DE LA PRIETENIE LA RĂCEALĂ/Relaţia cu Rusia, stricată din vorbe
Traian Băsescu a văzut la început numai lapte şi miere în relaţia cu Rusia şi şi-a propus să fie un apropiat al preşedintelui rus. Această stare de spirit a durat însă doar câteva luni, şeful statului român dezlănţuindu-se împotriva ruşilor şi acuzându-i că au transformat Marea Neagră în lac rusesc sau că deţin monopolul energetic în zonă.
Un preşedinte dornic să aibă relaţii personale strânse cu Vladimir Putin şi pornit să dezvolte relaţiile României cu Federaţia Rusă. Aşa s-a prezentat Traian Băsescu imediat după instalarea sa la Palatul Cotroceni, iar în prima sa vizită de lucru efectuată la Moscova, în februarie 2005, la invitaţia omologului său rus, îşi exprima dorinţa să fie unul dintre prietenii europeni ai Rusiei, adică unul din preşedinţii care poate fi sunat oricând şi care la rândul său poate suna oricând. “Noi suntem conştienţi de interesele Rusiei în zonă şi, în acelaşi timp, am dori să ne manifestăm ca o ţară cu interese în zonă şi sunt convins că nu numai la nivelul relaţiilor personale ele vor fi o realitate, dar şi la nivelul nevoii celor două popoare vom reuşi să colaborăm excelent”, declara încrezător Băsescu la finalul întrevederii cu Putin, în care cei doi şefi de stat au căzut de acord că Marea Neagră reprezintă un punct de interes comun din mai multe considerente, între care resursele energetice, şi că traseul conductelor va trebui determinat în funcţie de rentabilitatea ofertelor. În toamna lui 2005 însă, aşadar la câteva luni, Traian Băsescu şi-a schimbat tonul faţă de ruşi, el declarând, la San Francisco, că Federaţia Rusă tratează Marea Neagră ca pe un “lac rusesc” deoarece nu doreşte internaţionalizarea problemelor din zonă. “Marea Neagră este tratată ca un lac rusesc de sute de ani. Nu v-aţi dat seama până acum?”, aprecia preşedintele.
MONOPOLUL RUSESC
Băsescu a continuat şi în 2006 să lovească în Rusia, în
octombrie el acuzând monopolul energetic al Rusiei. “Spaţiul economic şi
politic evoluează în strânsă interdependenţă şi este important să amintim că
promovarea reformelor în întreaga regiune a Mării Negre este îngreunată de
monopolul energetic al Rusiei în zonă. Acest fapt este cu atât mai îngrijorător,
cu cât regresul liberalizării şi privatizării coloşilor energetici ruseşti este
evident”, spunea Băsescu, adăugând că “diversificarea conductelor de petrol şi
gaze este, de asemenea, importantă pentru securitatea şi dezvoltarea regională”.
Pe acest subiect, o lună mai târziu, şeful statului român atrăgea atenţia că UE
trebuie să iasă din situaţia de dependenţă faţă de gazele naturale livrate de
Rusia pentru a evita riscul de transformare a gigantului rus Gazprom într-un “instrument
de presiune politică”. La finele lui 2006, într-un interviu BBC, Băsescu
admitea însă că România este interesată într-o relaţie “pragmatică” cu Rusia,
pentru că această ţară este “o putere regională cel puţin”, reluând ideea că, în
funcţie de unele decizii politice, unele state primesc gaze de la Rusia cu 160
de dolari pe mia de metri cubi, altele cu 240, iar altele, cum este şi România,
cu 310. “Corect va fi când gazele vor avea acelaşi preţ pentru toţi şi nu vor
fi utilizate ca instrument politic: îmi dai un vot la ONU sau mai ştiu eu unde,
discutăm altfel despre preţul gazelor”, acuza Băsescu. În februarie 2007, Băsescu,
susţinător declarat al proiectului Nabucco, declara la “Pro Vest”, că nu este
un adversar al Rusiei în problema energetică, dar preciza că nu este “o slugă” şi
că nu îşi va conduce poporul “spre o acţiune încovoiată faţă de nimeni”.
SEMIEŞEC RECUNOSCUT
După Summitul NATO de la Bucureşti din 2008, la care a fost
prezent şi Vladimir Putin, Băsescu a anunţat că ar urma să meargă la Moscova
cel mai probabil în toamnă şi că va discuta despre un contract direct cu
Gazprom, în condiţiile în care România importă gaz prin intermediari. Atunci
preşedintele s-a arătat deranjat că un parlamentar, fost secretar de stat în
2001-2002, căruia nu i-a dat numele, acuza faptul că România primeşte gaze din
Rusia prin intermediari şi preciza că de fapt “în timpul dumisale, 2001-2002”,
s-a semnat un acord prin care România primeşte gaze prin intermediari şi nu
direct de la Gazprom. Toată lumea a bănuit că era vorba de pesedistul Iulian
Iancu, însă mai târziu, acesta a precizat că
şeful statului nu s-a referit la el, ci la Victor Alexandru. Oricum,
vizita lui Băsescu la Moscova anunţată pentru toamnă nu a mai avut loc, şeful
statului explicând că “nu s-au îndeplinit toate condiţiile”. La sfârşitul
anului trecut, şefului statului recunoştea că se poate vorbi despre un semieşec
în relaţia cu Rusia.
Putin, la Bucureşti
Un semnal de aparentă prietenie între Rusia şi România a fost dat la Summitul NATO de la Bucureşti. A fost pentru prima dată după înfiinţarea Consiliului NATO-Rusia, în 2002, când Vladimir Putin a acceptat să fie prezent la un Summit NATO, el fiind şi primul oficial rus de rang înalt care a vizitat România după destrămarea URSS. Totuşi, deşi îşi confirmase cu o lună înainte participarea, la o zi după începerea Summitului nimeni nu putea da ca sigură prezenţa lui Putin la Bucureşti. Cu toate acestea, liderul rus a venit în România şi a surprins pe toată lumea solicitându-i lui Băsescu o întâlnire bilaterală şi invitându-l pe şeful statului la Moscova. Vizita nu a mai avut însă loc.
Cină cu icre negre în prohibiţie
Istoricul relaţiilor româno-ruse consemnează şi un moment inedit. Petrecut chiar anul trecut, la Bucureşti, în timpul Summitului NATO, episodul s-a consumat la cina privată pe care au luat-o împreună preşedinţii american, George W. Bush, şi cel rus, Vladimir Putin, împreună cu şeful statului român, Traian Băsescu, gazda evenimentului. Presa a avut acces doar câteva minute, la începutul minidineului. Suficient cât aparatele de filmat să surprindă faptul că cei trei preşedinţi, împreună cu soţiile lor, urmau să servească icre negre de sturion, caviar. Toate bune şi frumoase, numai că, potrivit unei decizii din 2006, pe teritoriul României este interzisă capturarea sturionilor, dar şi importul şi comercializarea icrelor negre. Prohibiţia are ca rol, în opinia celor care au instaurat-o, refacerea efectivelor de sturioni. Incidentul a trecut neobservat la vremea respectivă.
Citește pe Antena3.ro
Berceanu a rupt contractul cu Gazprom
România nu importa gazul direct de la Gazprom, ci prin intermediari, fapt care influenţa masiv creşterea preţurilor la gaze. În 1999, fostul ministru al Industriilor Radu Berceanu a ales firma Regal Petroleum în detrimentul unei relaţii directe cu Gazprom, act care a condus la sistarea livrărilor directe de gaze. Regal Petroleum, care susţinea că are rezerve în Ucraina, a fost acuzată că de fapt fura din conductele de la Gazprom. Mai mult, Iulian Iancu, fost secretar de stat în Ministerul Industriei, spune că România a ajuns să plătească într-un interval redus de timp nu mai puţin de 2,1 miliarde de dolari din cauza “neprofesionalismului”. Într-un interviu acordat de Iancu cotidianului Cronica Română, fostul secretar de stat din perioada Guvernului Năstase spune că în 2001 a găsit în minister “contracte încheiate din 1999 (din perioada în care dl Berceanu era ministru) pe zece ani (încă nu au expirat ca termen de valabilitate) cu Wintershall, cel care este furnizorul direct preferat de Gazprom”. “În plus (am găsit – n.n.), şi o situaţie absolut fără precedent, respectiv un contract care a rupt definitiv relaţia directă cu Gazprom. Este vorba despre o acuză scrisă, înaintată de Gazprom, că ar fi făcut o achiziţie de gaze prin firma Petroleum, care, pe motiv că ar aduce gaze din Ucraina, a fost acuzată că a furat gaze din conductele Gazprom. În consecinţă, România a fost obligată să plătească de două ori acele gaze, fapt care nici până astăzi nu a fost soluţionat din punct de vedere juridic, în sensul găsirii celor care poartă responsabilitatea acelei plăţi din 1999 şi, în al doilea rând, pentru faptul că a fost distrusă această relaţie directă”. Întrebat cine a fost semnatarul acestui contract, Iancu răspunde: “Lucrurile sunt aici foarte clare: în 1999, în perioada ministeriatului domnului Berceanu”.
- Monica Iordache Apostol
Insula Şerpilor, bătălia pe resurse
Delimitarea platoului continental şi Insula Şerpilor, Canalul Bâstroe sau inundaţiile din vara anului trecut sunt aspecte care au plasat România şi Ucraina pe poziţii cel puţin divergente. În strânsă legătură cu “stăpânirea” unor importante cantităţi de gaze naturale şi ţiţei aflate în subsol, diferendul pe tema delimitării platoului continental şi a zonelor economice exclusive a ajuns acum spre soluţionare în faţa judecătorilor Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga. Suprafaţa aflată în dispută, pe care ambele ţări o pretind ca aparţinându-le, este de aproximativ 12.000 km pătraţi. Miza este dată de resursele naturale subterane de aici, pe care specialiştii le estimează ca fiind de aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale şi 10 milioane de tone de ţiţei.
- Aniela Nine
