Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Atmosfera de meci s-a resimţit prin oraş încă de pe la prânz, când nişte polaci destul de malaci căutau prin Centrul Vechi calea să se transforme din leşi în leşuri, cu ajutorul berilor înghiţite la mesele teraselor din zonă. Asta fiindcă probabil nu ştiau că gazonul verde de pe Naţional Arena era proaspăt vopsit, şi că gazele pot crea în mare cam aceleaşi senzaţii.
Momentul de reculegere faţă de cel care a fost Costică Ştefănescu a fost tratat în stilul "morţii cu morţii, viii cu viii", lacuna de civilizaţie făcând ca în locul decentei tăceri care trebuia să însoţească această clipă, pe stadion să se audă fluierături şi huiduieli.
Partida a început normal, cu fluierul arbitrului italian, şi ca să punem lucrurile la punct, tot aşa s-a şi încheiat.
Tănase a dat semnalul de atac pentru stelişti, înălţând un zmeu la mare distanţă de poarta Legiei. Momentul n-a rămas fără urmări, Tănase a simţit nevoia să-şi refacă freza, iar după câteva minute, la un duel mai în forţă cu un adversar, s-a prăbuşit. Piovacari a reuşit să plece mai rapid decât mingea, iar când aceasta l-a ajuns, a tras-o după el şi direct în portar.
În primul sfert de oră, polonezii n-au prea apucat să şuteze în balon, în schimb au făcut-o în jucătorii stelişti, Gardoş primind un bocanc în stomac, iar Adi Popa, mai mulţi, atunci când încerca să protejeze căzut la pământ un balon.
Maşinăria de pase a Stelei a funcţionat bine, raportul fiind undeva de 3/1 în favoarea lor, dar polonezii s-au aşezat bine în teren. Pe banca lor a stat o blondă, cu coadă de cal şi probabil cu ochi albaştri, îmbracată corporate, într-un costum negru, care sigur n-ar fi putut face parte dintr-un schimb de tricouri la sfârşitul partidei. Pe banca noastră Reghe continua relaţia cu năbădăi pe care o are cu sticla de apă, când o pupa, când dă cu ea de pământ.
Tănase s-a infiltrat pe partea stângă, dar Kuciac a fost din nou providenţial, asta s-a întâmplat cu puţin timp înaintea golului lui Piovacari, care l-a lobat pe portarul Legiei, duoă ce pornise lansat printr-o pasă genială peste fundaşii centrali polonezi de către Bourceanu.
Polonezii nu s-au speriat prea tare de golul primit, şi fără a fi timoraţi, au lansat atacuri periculoase la poarta Stelei, unde un plonjon al lui Tătărăşanu a scos o lovitură de cap care se ducea spre colţul porţii.
Repriza a doua a început cu o Steaua anemică, sau cu Legia mai vânoasă. Raportul de forţe avea să se împlinească şi pe tabela de marcaj, Kosiecki înscriind din colţul careului mic, unde se trezise singur, singurel, doar cât să poată băga mingea pe sub Tătăruşanu. După vreo trei minute, situaţia era să se repete, dar, din fericire pentru echipa noastră, arbitrul de margine nu avea nici cel mai mic grad de miopie şi a văzut fără probleme offside-ul, care la TV n-a părut foarte evident.
Steaua şi-a revenit din pumni, şi a început să preseze. Semnalul l-a dat Bourceanu care a făcut o cursă senzaţională, slalomând ca printre nişte jaloane printre jucătorii polonezi, şi finalizând cu un şut care a făcut bara din dreapta porţii să se tragă speriată din calea lui.
Intră Adrian Cristea, care uită pentru câteva faze de faptul că e în primul rând fotbalist şi nu subiectul predilect al ziarelor tabloide, şi îi pune o pasă la picior lui Tănase, care, mirat, încearcă o reluare din prima, piciorul vnovat nu răspunde aşa cum ar trebui. Adrian Cristea îşi revine la normalitate, nu după multă vreme de la această fază, publicul sancţionează metamorfoza cu huiduieli.
Polonezii termnină benzina, sau sunt mulţumiţi de rezultat. Steaua presează, n-o face foarte cerebral, precipitat, se nasc ocazii, dar întâmplător. Capul lui Szukala e ultima speranţă de victorie, dar trece pe lângă poartă. Steaua sau Legia, obţin fiecare o parte dintr-un egal., fiecare sperând ca returul să le aducă un final la fel de fericit ca-n filmele americane.
Fluierul final îi provoacă portarului Kuciak o trecere în timp, la vremea şcolii, când probabil că îi pâra profesorilor pe colegii care fumau, acum ducând un braţ de obiecte aruncate în teren de suporterii stelişti din tribuna aflată în spatele porţii sale.
În retur, nimic nu e pierdut, totul e de câştigat. Cu dăruire, cu claritate în joc, Steaua poate depăşi Legia şi poate accede în grupele Champions League. Şi ei au două picioare, mingea e rotundă, şi ei uneori au arătat că le-ar trebui mânere s-o controleze, fotbalul e frumos!
Citește pe Antena3.ro
