Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inițiatorii susțin că măsura va oferi acces în timp real la informațiile despre situația școlară a elevilor și va pune capăt „birocrației analogice” care domină încă școlile românești. Cu toate acestea, va fi păstrată și „varianta pe hârtie” ca variantă de siguranţă „în cazul unor disfuncţionalități ale sistemului digital”. Conform estimărilor autorilor, statul ar urma să aloce aproximativ 165 de milioane de lei anual pentru finanțarea serviciilor de catalog electronic.
Proiectul legislativ „pentru finanțarea și implementarea sistemului informatic de gestionare a situației școlare (Catalogul Electronic) în învățământul preuniversitar”, pus pe masa senatorilor săptămâna trecută, este inițiat de senatoarea PSD Carmen Orban și semnat și de alți 85 de parlamentari, majoritatea PSD și AUR, dar și de la UDMR și PNL.
De la experiment la obligație națională
Potrivit inițiatorilor, Ministerul Educației a stabilit deja standardele tehnice și a permis utilizarea catalogului electronic la nivel național, fără limitarea la programe-pilot, prin ordinele emise în 2023 și 2024. Cu toate acestea, folosirea lui a rămas opțională.
Datele prezentate în expunerea de motive arată că, în anul școlar 2024-2025, doar 1.897 de școli utilizau astfel de soluții digitale, în condițiile în care România are aproximativ 7.160 de unități de învățământ preuniversitar și circa 2,75 milioane de elevi.
Prin urmare, actualul sistem educațional funcționează „într-o stare hibridă, ineficientă, în care birocrația analogică coexistă cu soluții digitale validate”, susțin autorii proiectului.
Mai mult, în expunerea de motive se arată că școlile sunt încă blocate în mecanisme administrative depășite, iar profesorii și directorii petrec prea mult timp completând documente și raportări în loc să se concentreze pe procesul educațional. „Timpul este consumat pe hârtie, nu pe management educațional”, susțin autorii documentului.
Catalogul clasic rămâne ca „variantă de siguranță”
Concret, proiectul stabilește că, din toamna anului viitor, toate unitățile de învățământ preuniversitar, de stat și private, vor fi obligate să implementeze și să utilizeze catalogul electronic ca instrument principal pentru evidența notelor, absențelor și progresului școlar.
„Catalogul electronic devine obligatoriu pentru toate unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi particular din România începând cu anul şcolar 2027-2028”, stipulează proiectul de lege.
Totuși, documentul nu elimină complet catalogul clasic. De la 1 septembrie 2027, registrele pe hârtie vor fi păstrate în paralel cu cele digitale, ca „variantă de siguranță” și document de referință în cazul unor probleme tehnice ale sistemului electronic.
Această prevedere arată că inițiatorii recunosc implicit riscul unor disfuncționalități informatice – probleme resimțite din plin de pacienți și medici, spre exemplu, după implementarea sistemului informatic din sistemul sanitar – și că autoritățile din România nu sunt încă pregătite să renunțe complet la suportul fizic.
Modelul „de succes” e-Factura, sursă de inspirație
O altă prevedere importantă a proiectului legislativ este că statul nu va crea un catalog electronic unic și obligatoriu pentru toate școlile.
Modelul propus funcționează după principiul utilizat în sistemul „implementat de guvern cu succes prin e-Factura”. Adică, Ministerul Educației va dezvolta o platformă centrală națională și o interfaţă tehnică ce va permite interoperabilitatea între sistemele informatice, prin care toate aplicațiile private de catalog electronic vor transmite date către stat.
„Implementarea catalogului electronic se realizează în cadrul «Sistemului integrat de management al şcolarităţii», operat de Ministerul Educaţiei. Toate soluţiile utilizate de unităţile de învăţământ trebuie să fie integrate cu infrastructura centrală prin intermediul unui API standardizat, conform cerinţelor stabilite de Ministerul Educației”, stipulează proiectul.
„Ministerul nu impune utilizarea unei singure aplicații, ci stabilește standarde clare de interoperabilitate și raportare”, explică inițiatorii în expunerea de motive.
Astfel, spun ei, școlile vor putea alege liber furnizorul de servicii digitale, cu condiția ca soluția respectivă să respecte standardele tehnice și să poată comunica automat cu platforma centrală a Ministerului Educației.
Școlile, obligate să cumpere servicii până în vara lui 2027
Toate unitățile de învățământ din România vor trebui să finalizeze procedurile de achiziție pentru o soluție de catalog electronic până la 30 iunie 2027, mai prevede documentul.
Practic, în următorul an, fiecare școală va trebui să identifice furnizorul, să încheie contractele și să pregătească implementarea.
În paralel, Ministerul Educației va avea obligația să dezvolte infrastructura centrală necesară colectării și procesării datelor la nivel național.
60 de lei pe elev, anual
O altă noutate importantă a proiectului de lege este introducerea unei finanțări dedicate.
Documentul prevede explicit că serviciile de catalog electronic vor fi finanțate de la buget, iar pentru școlile de stat costurile nu vor putea fi transferate către părinți.
„Finanţarea serviciilor de catalog electronic utilizate de unităţile de învăţământ preuniversitar de stat din România se asigură de la bugetul de stat, prin finanţarea de bază per elev, cu destinaţie specifică, fiind interzisă solicitarea achitării de servicii de către elevi sau reprezentanţii legali ai acestora.
Sumele aferente finanţării catalogului electronic se transferă către bugetele locale, prin bugetul Ministerului Educaţiei, şi sunt utilizate exclusiv pentru achiziţia de servicii digitale conforme cu prezenta lege”, stipulează proiectul.
Valoarea finanțării este stabilită la 60 de lei pe elev pe an începând din 2027.
Pe baza celor aproximativ 2,75 milioane de elevi din sistemul public, inițiatorii estimează un necesar anual de circa 165 de milioane de lei și susțin că suma este una realistă și se bazează pe tarifele practicate deja pe piața soluțiilor private de management școlar.
Mai puține absențe și părinți mai implicați
Pentru a justifica investiția, autorii legii invocă rezultatele raportate de școlile care folosesc deja catalogul electronic. Astfel, potrivit datelor prezentate în expunerea de motive:
• Trei sferturi (74,3%) dintre directori consideră că implicarea părinților a crescut semnificativ;
• 70,4% spun că absenteismul a scăzut cu până la 10%;
• 17,1% afirmă că absenteismul a scăzut cu până la 20%;
• 48,6% dintre directori susțin că mediile elevilor au crescut cu 0,5 până la 1 punct.
Prin implementarea catalogului electronic în toate școlile, părinții vor avea acces permanent la notele și absențele copiilor, vor putea comunica direct cu profesorii și vor putea urmări evoluția școlară în timp real, spun inițiatorii, iar accesul imediat la informații poate contribui la combaterea abandonului școlar și la identificarea timpurie a elevilor aflați în risc educațional.
Noul sistem va ajuta și dascălii, susțin autorii, proiectului. Astfel, profesorii vor putea introduce rapid note și absențe, vor genera automat medii și rapoarte și vor primi instrumente pentru identificarea elevilor cu risc de corigență sau abandon școlar.
Directorii vor avea acces la statistici centralizate privind elevii și activitatea școlii, iar inspectoratele și Ministerul Educației vor putea genera automat rapoarte la nivel local și național.
Ministerul Educației va avea atribuții extinse: va defini standardele tehnice, va verifica respectarea regulilor de securitate, va monitoriza sistemele și va putea aplica măsuri de control și sancțiuni.
Dacă proiectul va fi adoptat, Ministerul Educației va avea la dispoziție 90 de zile pentru elaborarea normelor metodologice de aplicare. Conform documentului, implementarea va avea loc etapizat în perioada 2026-2028, iar școlile care nu dispun încă de infrastructura necesară vor beneficia de programe de sprijin și implementare graduală.
Digitalizare doar pe hârtie, în școlile fără curent electric
Deși inițiatorii promit modernizarea sistemului de învățământ și acces în timp real la datele școlare, documentul nu spune cum va fi implementat catalogul digital în zecile de școli cu infrastructura precară, din mediul rural. Chiar și în prezent există unități de învățământ din comunități izolate care nu beneficiază de o alimentare stabilă cu energie electrică sau care depind de generatoare pentru funcționarea activităților curente.
De asemenea, în fiecare sezon rece, sute de școli din mediul rural rămân temporar fără curent electric din cauza ninsorilor abundente, viscolului, căderilor de copaci peste liniile electrice sau a altor avarii la rețelele de distribuție.
În ultimii ani, au existat și numeroase cazuri în care școli sau grădinițe au fost amenințate cu debranșarea ori au funcționat în condiții de avarie din cauza restanțelor la plata utilităților.
În astfel de cazuri, utilizarea zilnică a unui catalog electronic devine imposibilă sau extrem de dificilă.
Înainte de digitalizarea completă a catalogului școlar, statul ar trebui, practic, să rezolve o problemă esențială: să se asigure că fiecare școală din România are curent electric, internet și infrastructura minimă necesară pentru a folosi tehnologia pe care o impune noua lege.
Citește pe Antena3.ro
