Cum să spionezi cu telefonul mobil

Despre "pinging" s-a auzit cu ocazia marelui scandal din Marea Britanie legat de tehnicile de spionaj de dra­gul subiectelor de scandal si al exclusivitatilor, folosite de unii ziaristi care lucrasera la "defunctul" tabloid News of the World.

New York Times a dezvaluit secretele tehnicii "botezate" astfel in birourile jurnalistilor criminali, despre care se crede ca ar fi spionat cel putin 3.000 de oameni importanti. In principiu, tehnica consta in lo­ca­li­zarea, prin intermediul antenelor de telefonie mobila, a semnalului unui telefon celular apartinand unei persoane, depistand astfel locul unde se afla aceasta. Tehnica de "pinging" ofera in timp real, prin intermediul antenelor de telefonie mobila, datele necesare localizarii unui telefon mobil. Dar pentru aceasta este nevoie de un sistem intreg ce presupune mai multe institutii si, evident, mai multi "co­laboratori" care trebuie "re­cru­tati".

In cadrul fiecarei societati de telefonie mobila exista o mana de oa­meni "de maxima securitate" carora li se incredinteaza autorizatia de a intercepta, in cazuri exceptionale, telefoanele mobile ale abonatilor.
In Marea Britanie, apro­ximativ 1.000 de astfel de cereri ajung anual la operatorii celor patru retele de telefonie mobila si numai apro­ximativ 200 de persoane sunt auto­rizate sa initieze aceste cereri. Acest perso­nal secret functioneaza in baza unei legi de securitate a telefoniei mobile, RIPA (Regulation of Investigatory Powers Act), care prevede, intre altele, ca un inalt responsabil al po­li­tiei sau securitatii sa fie auto­rizat sa semneze respectiva cerere de interceptare. Cererea ajunge la ope­ratorul de telefonie mobila.

Sunt reguli stricte pentru cei carora li se incredinteaza aceste mi­siuni secrete, iar personalul care se ocupa de operatiunile legale de "pin­ging" este supus unui audit anual privind activitatea sa. Orice abuz de "dispensa" pentru a urmari persoane care nu sunt in vizorul politiei sau al serviciilor de securitate reprezinta o incalcare a RIPA, iar vinovatii sunt pedepsiti cu inchisoarea.

Prin "pinging" poate fi localizat orice telefon mobil aflat in functiune, pentru ca aparatul cauta, la intervale regulate, de cateva minute, sa se orienteze catre antena de telefonie din vecinatatea cea mai apropiata care ii ofera cel mai bun semnal. Orice telefon mobil poate localiza o antena pe o distanta de pana la 35 de kilometri, iar din 2005, multe antene au incorporate software-ri ce pot apro­xima automat directia in care se afla telefonul mobil respectiv. Prin interceptarea datelor de la doua antene si printr-un calcul simplu se poate aproxima cu o marja de 200-300 de metri locul unde se afla telefonul cautat, respectiv posesorul sau.

Dar pentru a pune in aplicare aceste tehnici de spionaj in mod ilegal trebuie corupti oameni autorizati din interiorul sistemului. Reporterii si unii dintre sefii fostei publicatii NOTW si-au facut de-a lungul anilor o intreaga retea de spionaj bazata in special pe mita. Intermediarii care au fost mituiti erau din randul celor care puteau interveni cu cereri sub aparenta legala pe langa sefii lor care aprobau solicitarea si, la randul lor, trimiteau cererile de interceptare mai departe responsabililor companiilor de telefonie mobila, abilitate sa dea curs cererilor lor.

De asemenea, un fost reporter de la NOTW a dezvaluit ca "victimelor" pirateriei electronice li s-a luat urma si prin piratarea cardurilor de credit bancar, pentru a afla in ce loc folosi­sera acestea ultima oara cardurile.
Din investigatiile anterioare s-a aflat ca detectivul privat Glenn Mun­claire, angajat de fostul tabloid brita­nic, spiona telefoanele casei regale bri­tanice si pe cele ale unor politicieni din regatul, precum si pe cele ale fa­miliilor victimelor soldatilor brita­nici ucisi pe front in Irak si Afganis­tan si ale victimelor atentatelor tero­riste de la Londra din 7 iulie 2005.

Desi Munclaire si editorul de-atunci al publicatiei Clive Goodman, care a conspirat cu detectivul, au fost arestati in 2007, tehnicile criminale ale ziaristilor au continuat si s-au extins pana in SUA, la familiile victi­melor atentatelor din 11 septembrie 2001, asa cum pare sa reiasa din in­vestigatiile recente, de dupa in­chi­de­rea NOTW. Dar piratarea telefoa­nelor mobile si alte metode lipsite de etica sunt practici destul de des intalnite si la alte publicatii britani­ce care nu-i apartin lui Murdoch, scrie New York Times. Dar ziaristii acestora nu au ajuns inca atat de departe ca fostul tabloid britanic.

Scuze...
"Activitatea News of the World era de a le cere socoteala altora. Dar a esuat cand a trebuit sa dea ea socoteala", a precizat Rupert Murdoch intr-o scrisoare publica­ta la finele saptamanii trecute. "Ne pare foarte rau pentru nere­gulile comise. Ne pare rau pentru durerea suferita de persoanele afec­tate. Regretam ca nu am ac­tio­nat mai rapid pentru a rezolva aceste probleme. Sunt constient ca scuzele nu sunt suficiente. In urmatoarele zile vom lua masuri concrete pentru a rezolva aceste probleme si masuri pentru dau­ne­le provocate", a insistat mag­na­tul. Scrisoarea apa­ruta pe o pagina intreaga in­se­rata in sapte publicatii, inclusiv concu­rente, a urmat anuntului de­misiei directorului general al News International, Rebekah Brooks. Ea a fost arestata ieri. Intr-o scrisoare tri­misa an­ga­ja­tilor grupului, Brooks "re­cu­noaste ca a devenit centrul dezbaterii". Postul sau a fost preluat de Tom Mockridge, directorul ge­neral al Sky Italia, post italian care apar­ti­ne im­periului mediatic al lui Murdoch.

Implicatii
O noua proba il asteapta maine dupa-amiaza pe Rupert Murdoch in Parlamentul britanic, unde se va confrunta, alaturi de fiul sau, James, numarul trei in cadrul News Corp., si de Rebekah Brooks cu intrebarile Comisiei pentru mass-media, decisa sa faca dreptate in acest caz si "sa mearga in profunzimea lucrurilor", dupa cum a declarat seful acestui ­or­ganism. Acest caz ii creeaza pro­ble­me premierului David Ca­me­ron, ale carui legaturi cu Murdoch au fost puse in evidenta din nou de publicarea vineri a listei intal­ni­rilor dintre seful Cabinetului bri­tanic si reprezentantii mass-me­dia. Potrivit acestei liste, Cameron s-a intalnit de 26 de ori in 15 luni cu liderii grupului care i-a sus­ti­nut campania electorala, dintre care cu Rebekah Brooks de doua ori si cu James Murdoch de trei ori. Prim-ministrul britanic l-a in­vi­tat, de asemenea, pe Andy Coulson, fost redactor-sef al News Of the World, devenit ulterior directorul sau de campa­nie, la doua luni de la demisia sa din cauza scandalului in ianuarie.